În universul literaturii polițiste britanice, Mark Billingham se impune ca un maestru al intrigilor întortocheate, iar „Cartea crimei” (ediția în română a romanului The Killing Habit, al 15-lea din seria cu detectivul Tom Thorne) este o dovadă grăitoare a talentului său. Publicat inițial în 2018 și tradus recent la Editura Niculescu, acest thriller combină umorul negru specific autorului cu o explorare profundă a psihologiei criminale, transformând o aparentă banalitate – uciderea animalelor de companie – într-un coșmar care escaladează rapid spre ororile umane.
Povestea îl readuce în prim-plan pe inspectorul Tom Thorne, personajul emblematic al seriei, un polițist rebel, sarcastic și marcat de traume personale, care navighează prin haosul birocratic al Poliției Metropolitane din Londra. De data aceasta, Thorne este repartizat la o anchetă aparent ridicolă: cineva torturează și ucide pisici în suburbii liniștite, lăsând în urmă scene de cruzime șocantă. Ce pare inițial o pierdere de timp – poreclită ironic „Tomicide” de colegii săi – devine rapid un semnal de alarmă, deoarece Thorne știe prea bine că cruzimea față de animale este adesea un precursor al violențelor asupra oamenilor. Paralel, colega sa, inspectoarea Nicola Tanner – o figură mai disciplinată și analitică –, investighează răspândirea unei noi droguri letale care face ravagii în cartierele defavorizate, ducând la o serie de supradoze misterioase.
Billingham țese cu măiestrie aceste două fire narative aparent disparate, creând un ritm alert care te obligă să răsfoiești paginile cu o urgență aproape compulsivă. Autorul, fost actor și comedian, injectează dialoguri vii și momente de umor sec, care echilibrează tensiunea psihologică intensă. Thorne nu este un erou infailibil; greșelile sale, îndoielile și confruntările cu trecutul (inclusiv coșmaruri care îl bântuie) îl fac uman și relatable, amintind de detectivi iconici precum Rebus al lui Ian Rankin sau Morse. Tanner, pe de altă parte, adaugă un contrapunct perfect, cu stilul ei metodic care completează haosul creativ al lui Thorne.
Ce face cartea cu adevărat memorabilă este modul în care Billingham disecă temele sociale profunde: cruzimea animalelor ca indicator al societății în derivă, dependența ca epidemie modernă și presiunea psihologică asupra forțelor de ordine. Nu lipsește nici critica subtilă la adresa sistemului judiciar britanic, cu birocrație absurdă și resurse limitate, dar totul este îmbrăcat într-o intrigă plină de răsturnări neașteptate. Spre deosebire de thrillerele americane mai spectaculoase, aici accentul cade pe realism psihologic – ucigașii nu sunt monștri caricaturali, ci umbre ale unei lumi gri, ceea ce amplifică impactul emoțional.
Dacă ești pasionat de polițiste britanice inteligente, cu eroi imperfecți și finaluri care te lasă cu sufletul la gură, „Cartea crimei” este o lectură obligatorie. Mark Billingham nu doar distrează, ci și provoacă reflecții profunde, amintindu-ne că uneori, cel mai înfricoșător obicei este ignoranța față de semnalele subtile ale răului
Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
