Prima aterizare OZN atestată în România: Misterul din Valea Plopului, 1972
În toamna anului 1972, într-un colț liniștit al județului Prahova, România a fost martora unui eveniment care a captivat mințile cercetătorilor de fenomene paranormale și a marcat istoria ufologiei naționale. Cazul „Valea Plopului” este considerat prima aterizare a unui obiect zburător neidentificat (OZN) atestată și expertizată științific în țara noastră. Această poveste, încă înconjurată de un văl de mister și controverse, implică martori oculari, măsurători tehnice și amenințări inexplicabile, sugerând o posibilă vizită extraterestră într-o noapte de septembrie.
Contextul evenimentului
Totul a început într-una dintre nopțile dintre 2 și 6 septembrie 1972, în jurul orelor 24:00-01:00. Vasile Cărăbuș, un paznic de noapte la CAP Posești, se afla pe dealul Tăbăcioi, vegheând liniștea câmpurilor din comuna Posești. Sub cerul înstelat al Prahovei, el a observat un obiect luminos, descris ca „o stea cu coadă” de culoare galbenă, care traversa cerul cu o viteză neobișnuită. Obiectul a planat lin, fără zgomot, și a aterizat la aproximativ 2 kilometri distanță, pe dealul „La Odaia”, într-o livadă de pruni. Durata apariției a fost scurtă – doar câteva minute –, iar OZN-ul a dispărut rapid, lăsând în urmă doar tăcerea nopții.
Zvonurile despre această întâmplare s-au răspândit rapid prin satul Valea Plopului, atrăgând sute de curioși, inclusiv elevi aduși pentru „muncă agricolă”. Pe solul locului aterizării au fost descoperite urme ciudate: un cerc cu un diametru de circa 3 metri, presat în iarba și porumbul din zonă, cu semne de arsuri și vegetație afectată. Aceste urme, vizibile câteva săptămâni, au stârnit interesul localnicilor, care vorbeau despre o prezență extraterestră posibilă.
Investigarea cazului
Primul care a investigat serios fenomenul a fost profesorul Călin Turcu (1942-2006), un dascăl din Vălenii de Munte, aflat la doar 17 kilometri distanță de sat. Pe 29 noiembrie 1972, Turcu a vizitat locul și a realizat o primă recunoaștere, schițând dispunerea urmelor și fotografiind zona. Aflat inițial în căutarea unor dovezi raționale – poate un balon meteorologic sau o glumă –, Turcu a fost șocat de starea solului: vegetația din centrul cercului era uscată și moartă, iar urmele păreau prea precise pentru a fi naturale.
Entuziasmat, Turcu a trimis raportul său scriitorului Ion Hobana, fondatorul Cercului Științific OZN de la Casa de Cultură a Studenților din București. Hobana, unul dintre pionierii ufologiei românești, a mobilizat o echipă de specialiști. În zilele următoare, profesorul a însoțit grupul la Valea Plopului. Printre ei s-a numărat inginerul Justin Capră, care a folosit un contor Geiger-Müller și a detectat o creștere substanțială a radioactivității de tip gamma în zona centrală a presupusei aterizări – un nivel anormal pentru regiunea respectivă, care are un fond natural ridicat de radiații.
Pe 10 decembrie 1972, o echipă extinsă de 11 persoane – cercetători, fotografi și martori – a efectuat o investigație detaliată: au prelevat mostre de sol și vegetație, au realizat măsurători topografice, au înregistrat mărturii pe bandă magnetică și au obținut declarații scrise. Fotografiile arată un mamelon cu vegetație absentă sau firavă în anii următori, iar analizele solului au indicat anomalii chimice, cum ar fi urme de metale neobișnuite. Turcu a monitorizat zona timp de patru ani, observând că iarba nu mai creștea în locul respectiv, sugerând un impact de lungă durată.
Implicații și controverse
Cazul Valea Plopului nu a fost doar o observație vizuală, ci una cu dovezi fizice tangibile, ceea ce l-a făcut unic în contextul românesc al anilor ’70. Publicat în reviste precum „Viața Studențească” și în volumul „Cazuri OZN în România” (1992) al lui Turcu, evenimentul a transformat profesorul într-un ufolog pasionat. El a fondat Grupul RUFOR (Romanian UFO Researchers), a editat o revistă cu 27 de numere și a strâns o arhivă impresionantă de mii de documente, fotografii și filme despre OZN-uri în România.
Totuși, misterul a fost umbrit de umbre întunecate. În vara lui 1973, doi bărbați neidentificați i-au făcut o vizită lui Turcu, „sfătuindu-l” să nu mai investigheze zona – o amenințare care sugerează posibile interese oficiale sau secrete de stat. Reinvestigații ulterioare, precum cea din 1998 a jurnalistului Gabriel Tudor, nu au adus noutăți majore, dar au confirmat persistența urmelor și mărturiile.
Astăzi, cazul rămâne disputat: scepticii vorbesc despre un fenomen natural sau o farsă, în timp ce experții din Asociația pentru Studiul Fenomenelor Aerospațiale Neidentificate (ASFAN) îl consideră o dovadă solidă a unei vizite extraterestre. Indiferent de interpretare, el subliniază fascinația umană pentru necunoscut și importanța documentării științifice a unor astfel de evenimente.
Moștenirea lui Călin Turcu
Evenimentul din Valea Plopului i-a schimbat viața lui Turcu, transformându-l dintr-un profesor obișnuit într-un pionier al ufologiei românești. Până la moartea sa în 2006, el a susținut peste 100 de prelegeri, a publicat cărți și a visat la o bibliotecă publică de ufologie la Vălenii de Munte. Arhiva sa, cea mai voluminoasă din România pe această temă, este păstrată azi de ASFAN și continuă să inspire generații de cercetători.
Cazul „Valea Plopului” ne amintește că granițele dintre realitate și mister sunt fragile. Poate că, într-o noapte liniștită din Prahova, cerul s-a deschis pentru o clipă, dezvăluind o poveste cu extratereștri care încă ne intrigă.
