Curiozități și Istorie
„Ați văzut ce nu trebuia”: Piloți militari români, intimidați după o întâlnire cu un obiect zburător deasupra Buzăului -1992
Era primăvara anului 1992, iar aerodromul militar de la Boboc, județul Buzău, vibra în ritmul obișnuit al exercițiilor nocturne. Trei elicoptere Alouette IAR-316, pilotate de echipaje experimentate, au decolat succesiv pentru un zbor de rutină spre Urziceni. Nimic nu prevestea ruptura care avea să se producă în ordinea firească a lucrurilor.
Comandorul Marcel Smoleanu, aflat la manșa primului aparat, își amintește cu o precizie aproape cinematografică momentul în care realitatea s-a fisurat. „Zburam la o altitudine joasă, cu o liniște aproape hipnotică în cască. Din stânga, ca dintr-un gol de timp, a apărut o sferă incandescentă, roșiatică, de dimensiuni greu de estimat. Era ca o prezență vie, dar fără zgomot, fără vibrație. Doar lumină și o viteză care sfida orice logică aeronautică.”
Obiectul nu doar că a intersectat traiectoria elicopterului, dar părea să se joace cu distanțele, apropiindu-se și dispărând într-o fracțiune de secundă. Ceilalți doi piloți au confirmat vizual apariția, iar radiolocatorul de la sol a înregistrat prezența unui obiect neidentificat, cu o traiectorie neconformă cu orice zbor cunoscut.
După aterizare, echipajele au raportat incidentul conform procedurilor. Însă ceea ce a urmat a fost o lecție despre tăcere impusă. „Am fost chemați separat. Tonul era rece, autoritar. Ni s-a spus că am văzut ce nu trebuia și că orice discuție pe această temă va fi considerată abatere disciplinară. Nu era o sugestie, era un avertisment”, povestește Smoleanu.
Înregistrările radar au fost preluate de o structură superioară, fără explicații. Niciun raport oficial nu a fost emis, iar incidentul a fost clasificat. Piloții au fost sfătuiți să nu discute nici măcar între ei despre cele întâmplate. „Era ca și cum realitatea fusese rescrisă. Ne-au cerut să uităm, dar cum să uiți ceva care ți-a schimbat percepția despre lume?”
Ani mai târziu, în contextul în care tot mai multe guverne recunosc existența unor fenomene aeriene neidentificate, mărturiile piloților de la Boboc capătă o nouă greutate. Nu doar ca dovezi ale unui posibil contact cu o tehnologie necunoscută, ci ca simbol al modului în care sistemele închise reacționează la necunoscut: cu tăcere, intimidare și negare.
„Nu știu ce a fost. Dar știu că nu era de aici. Și mai știu că ne-au făcut să ne simțim vinovați pentru că am văzut”, încheie Smoleanu, cu o voce care poartă în ea nu doar amintirea unei nopți stranii, ci și ecoul unei întrebări care nu și-a găsit răspuns.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
White-collared Manakin, cunoscut științific sub numele de Manacus candei, este o pasăre paseriformă mică și compactă din familia Pipridae, originară din regiunile tropicale umede ale Americii Centrale. Această specie fascinantă măsoară aproximativ 11 cm în lungime și cântărește în jur de 18-19 grame, fiind numită după exploratorul francez Antoine Marie Ferdinand de Maussion de Candé.
Masculii adulți sunt adevărați spectacol de culoare: au coroana, aripile și coada negre, o bandă neagră pe spate, un guler alb strălucitor care acoperă gâtul, pieptul și ceafa, o rump olive-verzuie și burta galbenă intensă. Picioarele portocalii viu colorate completează aspectul lor exotic. Femelele și puii, în schimb, au un penaj discret olive-verzui cu burta galbenă, pentru a se camufla mai bine în vegetație.
Habitatul preferat include marginile pădurilor umede, vegetația secundară înaltă, tufărișuri dense (mai ales cu plante Heliconia) și vechi plantații de cacao, de la nivelul mării până la altitudini de 700-900 m. Specia este răspândită din sud-estul Mexicului, prin Belize, Guatemala, Honduras, Nicaragua și Costa Rica, până în vestul extrem al Panama, unde hibridizează cu multe rude apropiate precum Manacus vitellinus (golden-collared manakin).
Cea mai captivantă caracteristică a lui Manacus candei este comportamentul de curtare în lek-uri comunale – zone curate pe solul pădurii unde mai mulți masculi concurează pentru atenția femelelor. Fiecare mascul curăță o suprafață de până la 120 cm de pământ gol, sărind acrobatic între crenguțe subțiri, producând zgomote puternice prin pocnitul aripilor modificate structural (penelor primare îngustate și îndoite). Când o femelă apare, masculii sar împreună, încrucișându-se în aer, și își umflă penele gâtului formând o “barbă” albă. Aceste dansuri explozive, însoțite de sunete ca pocnituri de crenguțe sau foșnete, sunt un adevărat spectacol al naturii!
Hrana constă în principal din fructe mici și insecte, capturate în zbor din frunziș. Femela construiește singură cuibul – o cupă superficială la 1-3 m înălțime într-o furcă de copac – depune două ouă albicioase cu pete maronii și incubează 18-21 de zile, crescând puii fără ajutor masculin, deoarece aceste păsări nu formează perechi stabile.
Cu o populație stabilă și răspândire largă, White-collared Manakin este clasificat de IUCN ca specie cu “preocupare minimă” (least concern), fiind destul de comun în aria sa. Această pasăre mică demonstrează perfect cum evoluția a creat adevărați artiști ai dansului în lumea aviară, captivând observatorii din pădurile tropicale!
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
În tulmultul boem al Parisului anilor 1910, unde fumul de opiu se amesteca simțitor cu mirosul de vopsea proaspătă și vin ieftin, Amedeo Modigliani și Jeanne Hébuterne au țesut o poveste de dragoste care sfida convențiile vremii. El, un pictor italian cu ochi arzători și un trup slăbit de tuberculoză, ea, o tânără de doar 19 ani, studentă la Academia Colarossi, cu părul negru ca noaptea și un zâmbet ce ascundea o sensibilitate fragilă. S-au întâlnit în 1917, într-un atelier aglomerat din Montparnasse, și de atunci, viețile lor s-au împletit ca liniile lungi și arcuite din portretele lui Modigliani. Jeanne a devenit muza sa supremă, nemurită pe pânză în zeci de tablouri unde gâtul ei se prelungea infinit, ca un vis suprarealist, iar ochii ei priveau în gol cu o melancolie ce părea să prevestească sfârșitul.
Modigliani, marcat de sărăcie și boală, trăia pe muchie de cuțit. Alcoolul și absintul îl hrăneau creativitatea, dar îl devorau pe dinăuntru. Jeanne, venită dintr-o familie catolică și conservatoare, a rupt toate podurile pentru el: a părăsit casa părintească, a renunțat la studiile de artă și a suportat privirile disprețuitoare ale societății. Împreună au avut o fiică, Jeanne, născută în 1918, pe care au lăsat-o în grija unor prieteni, incapabile să-și asume responsabilitatea unei vieți stabile. Viața lor era un vârtej de pasiune: nopți albe în care Modigliani picta febril, iar Jeanne, cu burta rotunjită de a doua sarcină, îi șoptea versuri de poezie sau cânta fragmente din cântece italiene învățate de la iubitul ei.
Dar boala nu ierta. În ianuarie 1920, tuberculoză meningită l-a lovit pe Modigliani cu cruzime. Zăcea în camera lor mizeră de pe Rue de la Grande Chaumière, tușind sânge, cu febră. Jeanne, însărcinată în opt luni cu al doilea copil al lor, a refuzat să-l părăsească nici măcar o clipă. Legendele vremii spun că, în delirul morții, el i-ar fi șoptit: “Vino după mine, iubito… nu mă lăsa singur.” Sau poate că nu – poate că a fost doar ecoul durerii ei interioare, o profeție născută din disperare. Pe 24 ianuarie, la ora 11 dimineața, Modigliani a murit, la doar 35 de ani, în brațele ei, lăsând în urmă un haos de pânze neterminate și o femeie sfâșiată de durere.
Familia lui Jeanne, îngrozită de boemul care o “stricase”, a smuls-o cu forța din apartamentul lor și a dus-o acasă, la suburbia pariziană din Corbeil-Essonnes. Acolo, în tăcerea sufocantă a casei părintești, durerea s-a transformat în abis. La doar două zile după înmormântarea lui Modigliani – pe 26 ianuarie 1920 –, Jeanne, cu burta grea de opt luni, s-a urcat la etajul al cincilea al clădirii și s-a aruncat pe fereastră. Cadavrul ei s-a prăbușit pe trotuar, zdrobit iremediabil, iar fătul din pântece – un băiețel, după cum se va afla ulterior – a murit odată cu ea. Motivul? Nu un act de răzbunare sau nebunie bruscă, ci o dragoste atât de profundă încât moartea iubitului ei a șters orice urmă de lumină din lume. Prieteni și contemporani au descris-o ca pe o femeie cu o sensibilitate artistică extremă, predispusă la melancolie, agravată de izolarea impusă de familie și de trauma pierderii. Familia Hébuterne l-a învinuit pe Modigliani pentru “coruperea” ei, interzicând inițial ca trupul ei să fie îngropat lângă al lui. Dar, după șase ani, regretul a învins: Jeanne a fost mutată în cimitirul Père-Lachaise, lângă artistul care i-a furat inima – și, în cele din urmă, viața.
Astăzi, portretele lor stau alături în muzee, mărturii ale unei iubiri care a ars prea luminos și prea scurt. Jeanne nu a fost doar o victimă; ea a fost co-creatoare, o artistă în umbră a cărei moarte tragică a pecetluit legenda lui Modigliani. Oare ce ar fi fost dacă? Poate un alt tablou, un alt copil, o viață liniștită. Dar realitatea a fost crudă: dragostea lor a fost un foc care i-a mistuit pe amândoi.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Ziua de 11 noiembrie reprezintă unul dintre momentele definitorii ale istoriei secolului XX, marcată de semnarea Armistițiului de la Compiègne în 1918, la ora 11:00, în cea de-a 11-a zi a celei de-a 11-a luni. Acest act a pus capăt oficial luptelor din Primul Război Mondial pe Frontul de Vest, după patru ani de conflict devastator care a cauzat peste 20 de milioane de morți și răniți.
1215 – Al patrulea Conciliu de la Lateran se reunește la initiativa papei Innocentiu al III-lea. Timp de trei săptămâni, pana la 30 noiembrie 1215, sunt luate numeroase decizii menite sa întărească rolul Bisericii Romei in creștinătate occidentala si este definita doctrina transsubstanţierii, procesul prin care pâinea și vinul se transforma în trupul și sângele Mântuitorului Iisus Hristos.
1493 – Cristofor Columb descoperă în a doua sa călătorie în Antile, Insula Sfântul Martin.
1500 –A fost semnat Tratatul de la Granada, de către Ludovic al XII-lea, rege al Franței (1498-1515), și Ferdinand al II-lea al Aragonului (1479-1516), privind împărțirea regatului Neapole.
1572 – Astronomul danez Tycho Brahe a observat pentru prima dată o “stea nouă”, ce se numea Casiopeea B sau Noua Casiopee 1572, una dintre multele supernove observate în Galaxia Calea Lactee.
1620 – Corabia Mayflower, care a adus primii emigranți englezi în America de Nord, a ancorat la Cape Cod.
1673 – A avut loc Bătălia de la Hotin, parte din Războiul polonez-otoman din 1672–1676.
1675 – Gottfried Leibniz a folosit pentru prima oară calculul integral pentru găsirea ariei de sub graficul unei funcții.
1748 – S-a născut Regele Carol al IV-lea al Spaniei; (d. 1819).
1784 – În timpul răscoalei țărănești conduse de Horea, Cloșca și Crișan în Transilvania, țăranii din Zarand cer desființarea nobilimii și împărțirea moșiilor acesteia.
1821 – S-a născut prozatorul rus Feodor Dostoievski, cunoscut pentru celebrele sale romane “Crimă și pedeapsă” – 1866, “Frații Karamazov” – 1880 și “Idiotul” – 1868; (m. 9 februarie 1881).
1869 – (30 octombrie s.v.) S-a născut medicul român Nicolae Păulescu, descoperitorul pancreinei (insulina), membru de onoare post-mortem al Academiei Române; (m. 19 iulie 1931).
1885 – S-a născut George Patton, general american renumit din cel de-Al Doilea Război Mondial, pentru campaniile din Africa de Nord și Sicilia; (d. 21.12.1945).
1918 – În pădurea de la Compiègnere are loc semnarea Armistițiului de la Compiègne între Puterile Antantei și Germania, în urma căruia, la ora 11, în a 11-a zi a lunii a 11-a din anul 1918, încetează ostilitățile Primului Război Mondial.
1924 – Este inaugurat Monumentul Unirii de la Cernăuți, în prezența regelui Ferdinand al României, a reginei Maria şi a primului ministru Ionel I.C.Brătianu.
1933 – Apare la București, România, revista săptămânala politico-literar-teatrală și de artă “Cuvântul liber”, sub conducerea lui Tudor Teodorescu-Branişte.
1940 – După ce Uniunea Sovietica a cotropit in 28 iunie Basarabia, ca urmare a Pactului Ribentrop-Molotov, administrația sovietică a trecut la neorganizări administrativ-teritoriale.
1944 – Administrația română din teritoriul eliberat al Transilvaniei de Nord este expulzată de sovietici, care introduc o administrație militară proprie. Măsura este destinată să ofere URSS un mijloc de presiune pentru a favoriza instituirea controlului PCR asupra țării.
1946 – Începe procesul conducătorilor și membrilor organizațiilor de rezistenta anticomuniste: Sumanele Negre, Mișcarea națională de Rezistentă, Haiducii lui Avram Iancu și Grupul de Rezistență Sinaia.
1947 – Se dă sentința în procesul Iuliu Maniu. Maniu, în vârstă de 75 de ani, este condamnat la închisoare pe viață împreună cu vicepreședintele PNȚ, Ion Mihalache.
1950 – S-a născut la Slobozia, jud.Ialomița, poetul român Mircea Dinescu, disident anticeausist și luptător în Revoluția anticomunista din 1989.
1962 – A murit Ion I. Nistor, istoric şi om politic român, membru al Comitetului de organizare a Adunării Naționale de la Cernăuți pentru Unirea cu România, în cadrul căruia a redactat „Actul Unirii”.
1966 – NASA lansează Gemini 12. Echipajul a fost compus din Jim Lovell și Buzz Aldrin.
1970 – A intrat în vigoare Convenția ONU asupra imprescriptibilității crimelor de război şi a crimelor contra umanității.
1974 – S-a născut popularul actor american Leonardo DiCaprio (“Batman Forever”, “Romeo şi Julieta”, “Titanic”).
1995 – A încetat din viață Corneliu Coposu, om politic român, președinte al Partidului Național Țărănesc Creștin și Democrat.
1998 – Serviciul Roman de Informații (SRI) a intrat in posesia unor documente, microfilme și instalații specifice miniaturizate, descoperite de vameșii portului Constanta într-un container expediat de firma Megapower din SUA.
2001 – China a fost acceptată oficial în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) de către cele 142 de state membre, reunite la Doha, în Qatar, pentru cea de-a patra conferință ministerială, după 15 ani de negocieri (cele mai lungi negocieri din istoria GATT).
2004 – A încetat din viață Yasser Arafat, lider palestinian, laureat al Premiului Nobel pentru Pace alături de liderii israelieni Ytzak Rabin și Shimon Perez; (n. 24 august 1929).
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Cum să alegi sterilizatorul de biberoane potrivit pentru bebelușul tău
CălărașiPress.ro: Publicare anunțuri și comunicate pentru proiecte finanțate din fonduri europene
Secretul ascuns al cojilor de banane: Uleiul natural care îți transformă pielea și părul!
Un călărășean a descoperit că pe adresa sa figurau șase persoane necunoscute: «Am fost obligat să plătesc taxe nedrepte»
VIDEO. PRIMELE DECLARAȚII ALE VICTIMELOR CONFLICTULUI VIOLENT DIN UNIREA: „AM FOST PUȘI LA PĂMÂNT, LOVIȚI ȘI AMENINȚAȚI CU PISTOLUL”
