Curiozități și Istorie
Violet-backed Starling: O pasăre spectaculoasă din Africa
Violet-backed Starling, cunoscută științific sub numele de Cinnyricinclus leucogaster, este o specie de pasăre din familia sturnidelor, originară din Africa sub-sahariană. Această pasăre uimitoare se remarcă prin penajul său iridescent, în special la masculi, care prezintă un spate violet strălucitor ce contrastează puternic cu abdomenul alb și aripile negre. Femelele au un aspect mai discret, cu tonuri maronii și pete albe, ceea ce le ajută să se camufleze în mediul natural. Cu o lungime de aproximativ 18 cm și o greutate redusă, această specie este adaptată la un stil de viață arboricol, petrecând majoritatea timpului în copaci și evitând solul, spre deosebire de alte sturnide.
Habitatul preferat al acestei păsări include păduri deschise, savane, margini de păduri și zone riverane, unde se găsesc resurse abundente de hrană. Se întâlnește în țări precum Kenya, Tanzania, Africa de Sud și alte regiuni din estul și sudul continentului african. Violet-backed Starling este o specie migratoare, deplasându-se sezonier în funcție de disponibilitatea hranei, adesea în stoluri mari care pot număra sute de indivizi. Aceste migrații sunt influențate de anotimpuri, păsările căutând zone cu fructe coapte și insecte din abundență.
În ceea ce privește comportamentul, aceste păsări sunt active și agile, fiind excelenți zburători. Hrana lor constă în principal din fructe, cum ar fi smochine și alte fructe de pădure, completată cu insecte capturate în zbor sau din frunziș. Spre deosebire de alte sturnide care se hrănesc pe sol, ele preferă să caute hrană în coronamentul copacilor, formând asocieri temporare cu alte specii de păsări pentru a maximiza eficiența vânătorii. Sunt sociabile, trăind în perechi sau grupuri mici în afara sezonului de reproducere, dar pot forma stoluri mari în perioadele de migrație.
Sezonul de reproducere variază în funcție de regiune, dar implică de obicei construirea cuiburilor în cavități naturale, precum găuri în copaci, maluri de râuri sau chiar garduri vechi. Femela depune 2-4 ouă albastre, iar ambii părinți participă la incubare și hrănirea puilor. Durata de viață medie în sălbăticie este de aproximativ 4 ani, deși în captivitate pot trăi mai mult. Din punct de vedere al conservării, specia este clasificată ca fiind de “preocupare minimă” (Least Concern) de către IUCN, datorită populației stabile și a distribuției largi, deși amenințări precum defrișările și schimbările climatice ar putea afecta habitatul pe termen lung.
Violet-backed Starling nu este doar o pasăre frumoasă, ci și un indicator al sănătății ecosistemelor africane, contribuind la dispersarea semințelor prin consumul de fructe. Observarea ei în natură oferă un spectacol vizual impresionant, mai ales când lumina soarelui face penajul să strălucească în nuanțe metalice.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Ziua de 25 decembrie este, în primul rând, sărbătoarea Crăciunului – comemorarea nașterii lui Iisus Hristos, eveniment fundamental al creștinătății. Deși Biblia nu specifică data exactă a nașterii, Biserica a fixat oficial această zi în secolul al IV-lea (prima mențiune clară în jurul anului 336, sub Papa Iuliu I).
Alegerea datei nu a fost întâmplătoare: ea s-a suprapus peste două tradiții romane importante – festivalul Saturnaliilor și mai ales Dies Natalis Solis Invicti (Nașterea Soarelui Neînvins), celebrat pe 25 decembrie începând cu împăratul Aurelian (274 d.Hr.), chiar după solstițiul de iarnă, simbol al revenirii luminii în cea mai lungă noapte a anului.
Astfel, 25 decembrie îmbină profund simbolismul creștin al Luminii care învinge întunericul cu vechi ritualuri păgâne de renaștere și speranță. Astăzi este cea mai importantă sărbătoare de iarnă a lumii occidentale și nu numai.
IATĂ CE S-A ÎNTÂMPLAT ÎN ACEASTĂ ZI:
800 – Carol cel Mare a fost încoronat ca Imperator Augustus de papa Leon al III-lea.
1000 – Întemeierea Regatului Ungariei – Ungaria a fost întemeiată ca împărăție creștină de către Ștefan I al Ungariei.
1025 – Încoronarea lui Mieszko II Lambert ca rege al Poloniei.
1066 – William Cuceritorul a fost încoronat rege al Angliei la Westminster Abbey, Londra.
1642 – S-a născut genialul fizician si matematician englez Isaac Newton ; (m. 31 martie s.n /20 martie s.v 1727).
1868 – A încetat din viaţă Linus Yale, inventatorul unui nou mecanism de încuietoare care îi poartă numele; (n. 4 aprilie 1821.
1873 – S-a născut prințul Vladimir Ghika, diplomat, scriitor, om de caritate, preot român, nepotul lui Grigore Ghika, domnitorul Moldovei; a decedat la 16 mai 1954 in inchisoarea comunista Jilava.
1878 – S-a născut Louis Chevrolet, producator de autovehicule și pilot de curse originar din Elveția, cofondator Chevrolet Motor Corporation; (d.06.06.1941).
1887 – S-a născut Conrad Nicholson Hilton, miliardar american, fondator al lanțului internațional de hoteluri cu același nume;
1908 – Apare lunar la Vălenii de Munte gazeta “Neamul românesc literar”, sub conducerea lui Nicolae Iorga. Publicaţia va apărea pînă în 1912 şi în 1925-1926.
1916 – În timpul primului război mondial trupele germano-austro-ungare ocupă orașul Focşani.
1916 – Regele Ferdinand a instituit ordinul militar de război “Mihai Viteazul”, cu trei clase.
1977 – A încetat din viaţă Charles Chaplin, actor, regizor și producător britanic.
1989 – În urma unui proces sumar, Tribunalul Militar Extraordinar Român a condamnat la moarte cuplul dictatorial Nicolae și Elena Ceaușescu. În aceeași zi au fost executați, la Târgoviște, prin împușcare.
1989 – Televiziunea Română a transmis în direct, pentru prima dată, slujba de Crăciun de la Patriarhia Română.
1989 – A apărut primul număr al ziarului “Adevărul”, după seria editată de Al.V. Beldiman (1871–1888).
1990 – Mihai I, însoțit de mai mulți membri ai familiei regale, a sosit pe aeroportul Otopeni și a intrat în țară cu un pașaport diplomatic danez, obținând o viză pentru 24 ore pentru a merge la Mănăstirea Curtea de Argeș, unde voia să se reculeagă la mormintele antecesorilor săi regali și să asiste la slujba religioasă de Crăciun.
1991 – Mihail Gorbaciov a anunţat într-o declaraţie televizată că demisionează din funcţia de preşedinte al URSS, având în vedere situaţia creată odată cu formarea Comunităţii Statelor Independente.
2000 – A avut loc ultima eclipsă de Soare a mileniului; grad de acoperire 72%; punct de maximum 17:35:00 UT; lăţimea maximă a umbrei 122 km; a fost vizibilă din nord-vestul SUA, nord-estul Canadei, sudul Groenlandei.
2016 – Un avion Tupolev-154 având la bord 92 de persoane s-a prăbuşit în Marea Neagră la scurt timp după decolarea de pe aeroportul din Soci.
2024 – Un avion de pasageri s-a prăbuşit în Kazahstan.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Stârcul roșcat este una dintre cele mai captivante păsări de baltă, cu o înfățișare distinsă și un comportament plin de vitalitate. Corpul său zvelt, cu gât lung și picioare alungite, măsoară între 70 și 80 de centimetri înălțime, iar anvergura aripilor ajunge până la 120 de centimetri. Cea mai comună variantă are penaj gri-ardoziu pe corp, cu capul și gâtul de un roșcat intens, aproape ruginiu, de unde îi vine și numele. În perioada de împerechere, penele de pe cap și gât devin mai lungi și mai pufoase, creând un aspect sălbatic și atractiv. Există însă și o formă albă, complet imaculată, care reprezintă o minoritate în populație și care poate fi confundată cu alte egrete, dar se deosebește prin ciocul rozaliu cu vârf negru și prin picioarele albăstrui-închise.
Această pasăre trăiește exclusiv în zonele costiere cu apă sărată: lagune liniștite, mlaștini mangrove, plaje cu nămol și ape puțin adânci din Golful Mexicului, Caraibe, America Centrală și nordul Americii de Sud. Este rar întâlnită în ape dulci, preferând mediul marin unde găsește hrană bogată.
Ceea ce face stârcul roșcat cu adevărat unic este modul său de vânătoare – un adevărat spectacol de mișcări. Spre deosebire de alți stârci care stau nemișcați așteptând prada, el aleargă energic prin apă puțin adâncă, sărind, învârtindu-se, deschizând și închizând aripile ca o umbrelă pentru a crea umbră și a reduce reflexia apei, astfel încât să vadă mai bine peștii mici. Această tehnică, numită adesea „dansul stârcului roșcat”, îi sperie și concentrează prada, permițându-i să lovească rapid cu ciocul lung și ascuțit. Se hrănește în principal cu pești mici, crustacee și broscuțe, fiind un vânător activ și eficient.
În perioada de reproducere, formează colonii mixte cu alte păsări de baltă, construind cuiburi din crengi în mangroviere sau pe insule joase. Femela depune de obicei trei până la patru ouă, iar ambii părinți participă la clocire și hrănirea puilor. Populația sa este considerată vulnerabilă din cauza dezvoltării costiere, poluării și deranjului uman, dar eforturile de conservare au ajutat la o ușoară recuperare în unele zone.
Stârcul roșcat rămâne o prezență fascinantă pe țărmurile tropicale, un simbol al vitalității și grației sălbatice, care încântă orice observator norocos să-i vadă dansul hipnotic pe apele strălucitoare.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Curiozități și Istorie
„Davai ceas, davai palton!” – Cum au terorizat soldații sovietici Bucureștiul în august 1944 – octombrie 1945. Povestea nespusă a violurilor, jafurilor și morții lui Constantin Tănase
Intrarea Armatei Roșii în București, august 1944. Intersecția Căii Dorobanților cu Șoseaua Ștefan cel Mare. Zeci de mii de oameni flutură stegulețe, aruncă flori peste tancuri, strigă „Ura!”. Pare eliberare. Va fi ocupație.
În doar câteva zile, entuziasmul se transformă în groază. Soldații sovietici comit violuri în masă (estimări contemporane vorbesc de sute, poate mii de cazuri numai în Capitală), opresc mașinile în stradă, îi dau jos pe șoferi și pasageri cu arma la tâmplă, jefuiesc magazine și apartamente. Obsesia lor devine ceasul de mână – simbolul civilizației occidentale pe care nu-l avuseseră niciodată.
Mihail Sebastian notează în jurnalul său (publicat postum):
„Soldații ruși violează femei, opresc mașini în stradă, dau jos pe șofer și pasageri, se urcă la volan și dispar. Magazine prădate. […] Ceasul e ideea fixă a soldatului rus.”
La 2 septembrie 1944: „Azi-dimineață o tanchetă sovietică fugărind o mașină particulară pe care voia s-o confiște. […] Trecători busculați ca să dea ceasul.”
La 2 octombrie 1944: actorii Nora Piacentini și Mircea Șeptilici sunt atacați noaptea, cu revolverul la tâmplă, și li se iau 100 000 de lei și… un ceas.
Din această realitate s-a născut celebrul cuplet al lui Constantin Tănase, cântat în 1944–1945 în revista „Țara care se naște” (Teatrul Alhambra, apoi „Constantin Tănase”):
Rău a fost cu „was ist das”
Dar mai rău cu „davai ceas”
De la Nistru pân’ la Don
Davai ceas, davai palton
Davai casă și moșie
Harașo, tovărășie!
După câteva spectacole, Tănase este arestat de ofițeri NKVD, bătut și amenințat cu moartea. I se interzice să mai cânte cupletul. La următorul spectacol, marele actor apare pe scenă fără să scoată o vorbă: poartă un pardesiu uriaș ticsit de ceasuri de mână la ambele brațe, ca niște bandaje. Publicul explodează în aplauze. Apoi își desface pardesiul și scoate la iveală un ceas enorm cu pendulă. Arată spre el și spune doar: „El tic, eu tac… el tic, eu tac.”
Sala a stat în picioare minute în șir.
Pe 29 august 1945 – exact la un an și o zi de la intrarea trupelor sovietice în București – Constantin Tănase moare subit, la 65 de ani. Diagnosticul oficial: angină pectorală. Zvonul care a circulat imediat în București și a rămas până azi: a fost otrăvit de agenți sovietici cu o cafea la terasa „Fialkowski” de pe Calea Victoriei.
Cert este că marele satiric care îndrăznise să râdă de „eliberatori” nu a mai apucat să vadă sfârșitul ocupației.
„Davai ceas” a rămas în memoria colectivă drept simbolul umilinței românești din primele luni ale regimului comunist impus cu baioneta sovietică.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Semnificația istorică a zilei de 25 decembrie
Amenzi de până la 1 milion de lei pentru munca la negru. Reguli mult mai dure pentru angajatori, din decembrie 2025
Gripa lovește crunt România: primul deces confirmat chiar de Crăciun – o femeie de 88 de ani din Cluj
Ședința Consiliului Județean Călărași, plină de emoție și bucurie. Zeci de colindători au creat o atmosferă de sărbătoare
Un călărășean a descoperit că pe adresa sa figurau șase persoane necunoscute: «Am fost obligat să plătesc taxe nedrepte»
