Polițiștii din București au reținut, astăzi, 2 noiembrie 2025, pe Amalia Bellantoni, patroana postului de televiziune Canal Sud, și pe soțul ei, Bellantoni Dominico. Cei doi sunt acuzați de tâlhărie calificată, complicitate la tâlhărie calificată și lovire sau alte violențe.

Potrivit anchetatorilor, incidentul a avut loc joi, 30 octombrie, în jurul orei 19.30, într-un imobil din Sectorul 2 al Capitalei. Un cuplu de 66 și 67 de ani a sesizat Poliția prin 112, reclamând că a fost agresat fizic de către Bellantoni Dominico și un alt bărbat, care sunt vecinii lor.

În timpul conflictului, victimele au încercat să filmeze scena cu telefoanele mobile. Dominico le-ar fi smuls din mâini trei aparate și le-ar fi dat soției sale, Amalia Bellantoni, care nu le-a mai restituit.

Echipajele de poliție și ambulanță au ajuns la fața locului, iar persoanele agresate au fost transportate la spital pentru investigații medicale. Victimele au depus plângere penală și au solicitat emiterea unui ordin de protecție.

Advertisement

În urma cercetărilor, astăzi a fost efectuată o percheziție domiciliară la locuința soților Bellantoni din București. Cei doi au fost ridicați și duși la audieri, iar polițiștii au confiscat mai multe bunuri relevante pentru anchetă.

După administrarea probatoriului, procurorii au dispus reținerea pentru 24 de ore a celor doi soți.

Poliția continuă investigațiile pentru identificarea celui de-al doilea bărbat implicat în agresiune. Ancheta este coordonată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2.

Reamintim că efectuarea perchezițiilor reprezintă o etapă procedurală, iar persoanele vizate beneficiază de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri definitive.

Advertisement

Caii de mină, cunoscuți și sub denumirea de „pit ponies” în Marea Britanie, au reprezentat o parte esențială a industriei miniere timp de peste un secol. Aceste animale robuste, adesea de rasă Shetland sau pony-uri mici și rezistente, nu au văzut niciodată lumina naturală a zilei după ce erau coborâți în puțuri la vârste fragede, uneori chiar de la 1-2 ani. Izolați complet de lumea exterioară, ei trăiau în galerii umede și întunecate, respirând aer încărcat cu praf de cărbune și gaze toxice, fără acces la iarbă proaspătă sau la cerul liber. Mulți dintre ei deveneau orbi din cauza lipsei de lumină și a condițiilor dure, navigând doar prin simțul mirosului, al atingerii și al comenzilor vizitiilor.

Născuți, crescuți și murind în subteran, acești cai efectuau o muncă epuizantă: un singur animal putea trage până la 8-10 vagonete încărcate cu cărbune, echivalentul a câteva tone, pe distanțe lungi de-a lungul șinelor înguste. În perioada de vârf a Revoluției Industriale, în anii 1800-1900, peste 200.000 de cai lucrau în minele britanice, conform rapoartelor istorice ale Societății Regale pentru Prevenirea Cruzimii față de Animale (RSPCA). Ei erau hrăniți cu furaje aduse de la suprafață, dar condițiile sanitare precare duceau la boli frecvente, cum ar fi afecțiuni pulmonare sau răni de la hamuri.

Cu toate acestea, caii de mină își păstrau un simț al demnității remarcabil, demonstrând o inteligență instinctivă care îi transforma în adevărați „muncitori conștienți”. Ei învățau să numere vagonetele după sunetul lanțurilor sau al roților, refuzând să pornească dacă încărcătura depășea limita lor fizică – o formă de protest tacit împotriva suprasolicitării. De asemenea, recunoșteau semnalele de sfârșit de tură; dacă minerii încercau să prelungească programul, caii se opreau brusc sau fugeau de-a lungul șinelor, forțând oprirea lucrărilor. Aceste comportamente au fost documentate în jurnale miniere și rapoarte guvernamentale din secolul al XIX-lea, subliniind o legătură profundă între animal și mediu.

Utilizarea cailor în mine a persistat până în era modernă, fiind interzisă treptat odată cu mecanizarea. În Marea Britanie, ultima mină care a folosit cai a fost cea de la Pant-y-Gwynt, în Țara Galilor. Pe 3 decembrie 1972, ultimul cal de mină, un pony pe nume Rubin (sau Robbie în unele surse), a fost ridicat la suprafață după ani de serviciu. Evenimentul a fost marcat cu o ceremonie emoționantă: Rubin a fost întâmpinat de o orchestră locală, aplauze și o cunună de flori, simbolizând recunoștința pentru generațiile de cai care au susținut industria cărbunelui. El a trăit restul vieții într-o fermă, adaptându-se treptat la lumină și libertate – considerat cel mai norocos dintre toți, spre deosebire de mii de predecesori îngropați în mine.

Advertisement

Povestea cailor de mină nu este doar una de exploatare, ci și de reziliență animală și evoluție tehnologică. Odată cu înlocuirea lor completă de locomotive diesel și benzi transportoare în anii 1970, s-a încheiat o eră dureroasă, amintindu-ne de costurile ascunse ale progresului industrial. Astăzi, asociații precum The Pit Pony Sanctuary din Marea Britanie păstrează memoria acestor eroi ascunși prin expoziții și programe educaționale.

Procurorii spun că cei doi medici nu au acordat îngrijirile medicale corespunzătoare pacientului, transferat în perioada 26–31 august 2025 la secția de Arși și ATI a spitalului. Din cauza evaluărilor greșite și a tratamentului necorespunzător, bărbatul, tatăl lui Luci Ștefan, a murit la 31 august.

Ancheta arată că medicul de gardă, o femeie de 62 de ani, nu a observat arsurile profunde de pe spatele pacientului, care acopereau 20% din suprafața corporală. Ulterior, medicul curant, un bărbat de 56 de ani, nu a efectuat propria evaluare și nici nu a dispus schimbarea zilnică a pansamentelor.

Neglijențele ar fi dus la agravarea stării pacientului și, în final, la deces. Procurorii mai susțin că medicul curant ar fi falsificat documente medicale pentru a ascunde neregulile din timpul tratamentului, consemnând date nereale în foile medicale.

După 24 de ore de reținere, cei doi au primit măsura controlului judiciar pentru 60 de zile, perioadă în care li se interzice să profeseze în unități medicale publice. Ancheta continuă pentru stabilirea exactă a responsabilităților.

Advertisement