Pe 2 septembrie 1998, zborul Swissair 111, operat de un avion McDonnell Douglas MD-11, a intrat în istorie ca una dintre cele mai tragice catastrofe aviatice din anii ’90. Aeronava, care efectua o cursă de la New York (aeroportul JFK) spre Geneva, Elveția, s-a prăbușit în Oceanul Atlantic, în largul coastei provinciei Nova Scoția, Canada. Toți cei 229 de pasageri și membri ai echipajului și-au pierdut viața, transformând acest incident într-un moment de doliu internațional și un punct de cotitură pentru siguranța aviației.
Contextul zborului
Zborul Swissair 111, supranumit „UN Shuttle” datorită numărului mare de pasageri implicați în activități legate de Națiunile Unite, a decolat de pe aeroportul JFK la ora 20:18 (EDT). La bord se aflau 215 pasageri, printre care oameni de afaceri, artiști, cercetători și turiști, precum și 14 membri ai echipajului. Avionul, un MD-11 cu numărul de înmatriculare HB-IWF, era considerat modern și bine întreținut, iar condițiile meteorologice erau favorabile.
Desfășurarea tragediei
La aproximativ o oră după decolare, în jurul orei 21:10 (ADT), echipajul a detectat fum în cabină. Căpitanul Urs Zimmermann și copilotul Stephan Loew au raportat problema controlului de trafic aerian din Moncton, Canada, și au cerut permisiunea de a ateriza de urgență pe aeroportul internațional Halifax, situat la circa 100 km distanță. În timp ce încercau să urmeze procedurile de urgență și să golească rezervorul combustibilul pentru o aterizare sigură, situația s-a deteriorat rapid. Fumul dens și un incendiu care se răspândea în cockpit au afectat sistemele esențiale ale avionului, inclusiv instrumentele de navigație.
La ora 21:25, comunicațiile cu turnul de control s-au întrerupt, iar avionul s-a prăbușit în apele golfului St. Margaret, lângă Peggy’s Cove, Nova Scotia, la o viteză de peste 550 km/h. Impactul devastator a fragmentat aeronava, lăsând puține șanse de supraviețuire. Epava a fost localizată la o adâncime de aproximativ 55 de metri, iar operațiunile de recuperare au fost extrem de dificile din cauza condițiilor marine și a gradului mare de distrugere.
Investigația și cauzele
Ancheta condusă de Biroul Canadian pentru Siguranța Transporturilor (TSB) a fost una dintre cele mai ample din istoria aviației, durând peste patru ani și costând peste 57 de milioane de dolari. Investigația a stabilit că incendiul a fost declanșat de un arc electric într-un sistem de cabluri al sistemului de divertisment al pasagerilor, situat în tavanul cabinei. Materialele inflamabile, inclusiv izolația din mylar metalizat utilizată în construcția avionului, au contribuit la răspândirea rapidă a focului. Cablurile defecte și lipsa unor sisteme eficiente de detectare a fumului au agravat situația, împiedicând echipajul să reacționeze la timp.
Raportul final, publicat în 2003, a evidențiat mai multe probleme sistemice, inclusiv standarde inadecvate pentru materialele ignifuge și proceduri insuficiente pentru gestionarea incendiilor la bord. Ca urmare, industria aviatică a implementat noi reglementări, precum înlocuirea materialelor inflamabile și îmbunătățirea sistemelor de detectare a fumului.
Impactul
Tragedia a avut un impact profund asupra comunității internaționale și a industriei aviatice. Printre victime s-au numărat personalități precum Jonathan Mann, fost director al Programului Global pentru SIDA al OMS, și soția sa, Mary Lou Clements-Mann, un renumit cercetător în domeniul vaccinurilor. Comunitatea locală din Peggy’s Cove a construit un memorial pentru a comemora victimele, iar situl prăbușirii rămâne un loc de pelerinaj pentru familiile afectate.
Swissair, considerată una dintre cele mai prestigioase companii aeriene la acea vreme, a suferit pierderi financiare și de imagine semnificative, contribuind la falimentul său în 2002. Incidentul a dus la schimbări majore în reglementările aviatice, inclusiv revizuirea materialelor folosite în aeronave și îmbunătățirea protocoalelor de urgență.
Zborul Swissair 111 rămâne un memento tragic al vulnerabilităților din aviația comercială și al importanței siguranței. Povestea sa continuă să fie studiată în industria aviatică, subliniind necesitatea inovațiilor continue pentru a preveni astfel de dezastre. În Peggy’s Cove, stâncile tăcute și memorialul simplu stau mărturie pentru cei 229 de oameni care și-au pierdut viața în acea noapte fatidică.
Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
