Ciocănitoarea cu creastă blondă (Campephilus principalis), cunoscută și sub denumirea de ciocănitoare cu cioc de fildeș, este una dintre cele mai fascinante și enigmatice păsări din istoria ornitologiei. Această specie, odată răspândită în pădurile bătrâne din sud-estul Statelor Unite și în Cuba, a fost considerată dispărută, dar continuă să stârnească interes datorită posibilelor observații neconfirmate și a statutului său iconic.
Caracteristici
Ciocănitoarea cu creastă blondă era o pasăre de dimensiuni impresionante, cu o lungime de aproximativ 48-51 cm și o anvergură a aripilor de până la 76 cm. Avea un penaj predominant negru, cu accente albe pe aripi și o creastă roșie distinctivă la masculi, în timp ce femelele aveau o creastă neagră sau brună. Ciocul său lung și robust, de un alb-ivoriu, era perfect adaptat pentru a săpa în lemnul copacilor în căutarea larvelor de insecte, în special gândaci de lemn. Zborul său era puternic, iar ciocănitul său ritmic, adesea descris ca un sunet dublu caracteristic, putea fi auzit de la distanțe mari.
Habitat
Această specie prefera pădurile de foioase și mlaștinile cu arbori bătrâni, unde găsea hrană abundentă și locuri potrivite pentru cuibărit. În Statele Unite, era întâlnită în regiuni precum Louisiana, Arkansas, Florida și Mississippi, în timp ce în Cuba populația sa era limitată la pădurile montane. Defrișările masive din secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea au distrus mare parte din habitatul său, contribuind la declinul populației.
Comportament
Ciocănitoarea cu creastă blondă era o specie solitară sau trăia în perechi, fiind extrem de teritorială. Se hrănea în principal cu larve de coleoptere găsite sub scoarța copacilor, dar consuma și fructe sau semințe ocazional. Cuiburile sale erau săpate în trunchiurile copacilor bătrâni, adesea la înălțimi considerabile, iar femela depunea 2-5 ouă albe, clocite de ambii părinți.
Statut și dispariție
Considerată extinctă de Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii (IUCN) din 1994, ciocănitoarea cu creastă blondă a fost văzută ultima dată în mod verificabil în anii 1940 în SUA și în 1987 în Cuba. Cu toate acestea, în 2004, o observație raportată în Arkansas a reaprins speranțele, deși dovezile nu au fost considerate suficiente pentru a confirma supraviețuirea speciei. Factori precum pierderea habitatului, vânătoarea și utilizarea pesticidelor au contribuit la dispariția sa. În prezent, specia este clasificată ca fiind în pericol critic sau extinctă, dar rămâne un simbol al conservării și al impactului uman asupra naturii.
Ciocănitoarea cu creastă blondă a inspirat numeroase legende și povești, fiind considerată un „Sfinx al pădurilor” datorită rarității sale. De asemenea, a servit ca model pentru celebrul personaj de desene animate Woody Woodpecker, care a popularizat imaginea ciocănitorii cu creastă roșie. Eforturile de conservare continuă să fie susținute de organizații care speră să descopere eventuale populații ascunse, deși șansele sunt minime.
Ciocănitoarea cu creastă blondă rămâne un simbol al frumuseții fragile a naturii și al consecințelor acțiunilor umane asupra biodiversității. Povestea sa este o chemare la acțiune pentru protejarea habitatelor naturale și a speciilor vulnerabile, înainte ca acestea să devină doar o amintire.
Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.