Gâtul albastru (Luscinia svecica), o mică pasăre din familia Muscicapidae, este una dintre cele mai captivante specii din Europa, Asia și părți din Africa, datorită penajului său spectaculos și cântecului melodios. Masculul, în special în sezonul de reproducere, se remarcă prin pata de un albastru strălucitor de pe gât, mărginită de benzi negre, albe și uneori portocalii, cu o pată centrală care variază între roșu, portocaliu sau alb, în funcție de subspecie. Femela și masculii în afara sezonului de reproducere au un penaj mai discret, cu nuanțe de cafeniu și o tentă palidă pe gât, dar păstrează o eleganță subtilă.

Această pasăre migratoare populează o varietate de habitate, de la tundrele arctice și mlaștinile nordice, unde își face cuibul în timpul verii, până la zonele umede, stufurile și pajiștile din Africa, Asia de Sud și Europa de Sud, unde iernează. În România, gâtul albastru este o prezență obișnuită în timpul migrației, mai ales în zonele umede din Delta Dunării sau alte regiuni cu vegetație deasă și apă. Cuibul său, construit din ierburi și mușchi, este ascuns în vegetația joasă, aproape de sol, unde femela depune 4-6 ouă de un căprui-verzui.

Gâtul albastru este o pasăre insectivoră, hrănindu-se în principal cu insecte, larve și, ocazional, fructe de pădure sau semințe în timpul iernii. Comportamentul său este discret, dar masculul devine mai vizibil în sezonul de împerechere, când își etalează penajul și cântă melodii complexe pentru a atrage femelele sau a-și apăra teritoriul. Cântecul său, o combinație de triluri și note imitate de la alte păsări, este considerat unul dintre cele mai variate și armonioase din lumea aviară.

Din punct de vedere al conservării, gâtul albastru este clasificat ca fiind de „preocupare minimă” (Least Concern) de către IUCN, datorită distribuției sale largi și populației relativ stabile. Totuși, degradarea habitatelor, în special a zonelor umede, poate afecta populațiile locale, mai ales în regiunile de iernare sau de trecere.

Advertisement

Cu penajul său de un albastru electrizant și cântecul său fermecător, gâtul albastru este o adevărată comoară a naturii, un simbol al frumuseții și al rezilienței în lungile sale călătorii migratoare.

Bohemian Waxwing (Bombycilla garrulus), cunoscută și sub numele de sturz de mătase, este o pasăre fascinantă, apreciată pentru aspectul său elegant și comportamentul social. Această specie migratoare, întâlnită în regiunile nordice ale Europei, Asiei și Americii de Nord, impresionează prin penajul său colorat și cântecul delicat. Iată tot ce trebuie să știi despre această pasăre uimitoare.

Aspect și caracteristici

Bohemian Waxwing este o pasăre de dimensiuni medii, cu o lungime de aproximativ 18-21 cm și o anvergură a aripilor de 32-35 cm. Penajul său este o combinație spectaculoasă de culori: corpul este predominant brun-cenușiu, cu accente de galben și alb pe aripi și coadă, iar capul este împodobit cu o creastă distinctivă. Ceea ce o face cu adevărat specială sunt petele roșii, asemănătoare cerii, de pe aripile secundare, de unde îi vine și numele de „waxwing” (aripă de ceară). Masca neagră de pe față, conturată de alb, adaugă un aer misterios.

Habitat și răspândire

Această pasăre preferă pădurile de conifere din regiunile boreale, dar iarna migrează în stoluri mari către zone mai temperate, inclusiv în Europa Centrală și de Est. În România, Bohemian Waxwing poate fi observată în timpul iernii, mai ales în zonele împădurite sau în apropierea tufișurilor cu fructe de pădure, care reprezintă principala sa sursă de hrană.

Comportament și dietă

Bohemian Waxwing este o pasăre extrem de sociabilă, fiind adesea văzută în stoluri de zeci sau chiar sute de indivizi. Aceste stoluri se deplasează în căutarea fructelor de pădure, în special cele de sorb, ienupăr sau măceșe, care constituie baza dietei lor în sezonul rece. Vara, ele consumă și insecte, dar fructele rămân preferatele lor. Un comportament interesant este obiceiul de a împărți hrana: păsările își trec fructele de la una la alta, un gest care întărește legăturile sociale.

Advertisement

Reproducere

Sezonul de reproducere al sturzului de mătase are loc în lunile de vară, în pădurile nordice. Cuibul, construit din ramuri, ierburi și mușchi, este amplasat în copaci, de obicei la înălțime. Femela depune 4-6 ouă, pe care le clocește timp de aproximativ 14 zile. Puii sunt hrăniți de ambii părinți și devin independenți după circa 15-17 zile.

Curiozități

• Cântec discret: Spre deosebire de alte păsări, Bohemian Waxwing nu are un cântec complex, ci emite sunete moi, triluri melodioase, asemănătoare unui clinchet.

• Iubitoare de fructe fermentate: Uneori, aceste păsări consumă fructe fermentate, ceea ce le poate face să pară „amețite”, un fenomen observat și documentat de ornitologi.

• Simbolism: În unele culturi, datorită aspectului său elegant, Bohemian Waxwing este asociată cu frumusețea și libertatea.

Conservare

Deși nu este considerată o specie amenințată, populațiile de Bohemian Waxwing pot fi afectate de schimbările climatice și de pierderea habitatelor. Protejarea pădurilor boreale și a zonelor cu tufișuri fructifere este esențială pentru supraviețuirea lor.

Pe 8 octombrie 1996, un avion-cargo Antonov-32, operat de o companie aeriană rusă, s-a prăbușit peste o piață aglomerată din apropierea centrului orașului Kinshasa, capitala Zairului (astăzi Republica Democratică Congo). Dezastrul a avut loc la scurt timp după decolarea avionului de pe aeroportul N’Dolo, când echipajul a raportat probleme tehnice. Aeronava, supraîncărcată și slab întreținută, a pierdut controlul și s-a prăbușit într-o zonă dens populată, provocând una dintre cele mai grave catastrofe aeriene din istoria Africii.

Impactul a fost devastator: peste 300 de persoane, majoritatea civili din piața aglomerată, și-au pierdut viața, iar alte sute au fost rănite. Flăcările și dărâmăturile au transformat zona într-un peisaj de coșmar, martorii descriind scene de haos și disperare. Anchetele ulterioare au indicat drept cauze principale supraîncărcarea avionului, întreținerea deficitară și posibile erori ale echipajului, dezvăluind problemele sistemice din industria aviatică a regiunii la acea vreme.

Această tragedie a rămas în memoria colectivă a Kinshasei, evidențiind riscurile asociate transportului aerian în condiții precare și impactul devastator asupra comunităților locale.

Advertisement