Când am deschis „Murind când vine primăvara” de Ralf Rothmann, nu știam la ce să mă aștept, dar titlul și coperta mi-au dat un fior. Cartea m-a prins din primele pagini și m-a purtat, cu sufletul strâns, prin ultimele luni ale celui de-al Doilea Război Mondial, văzute prin ochii lui Walter și Fiete, doi adolescenți de 17 ani, văcari dintr-un sat din nordul Germaniei. Era primăvara lui 1945, natura învia, dar pentru cei doi băieți, viața lor simplă, cu vise de dragoste și planuri naive, a fost spulberată când trupele SS i-au smuls din sat și i-au aruncat pe frontul din Est.
Rothmann nu îți povestește doar despre război, ci te face să simți greutatea lui. Prin Walter, naratorul, vezi haosul unei armate germane în derivă, măcinată de înfrângere, dar și cruzimea inutilă a ultimelor lupte. E dureros să citești despre cum cei doi prieteni, care ar fi trebuit să se bucure de tinerețe, sunt forțați să devină părtași la orori – de la execuții absurde la pierderea oricărei urme de speranță. Walter încearcă să-și păstreze umanitatea, oferind un gest mic de bunătate ici-colo, dar Fiete, mai direct și mai rebel, plătește un preț greu pentru curajul lui de a sfida nebunia din jur.
Ce m-a impresionat cel mai mult e felul în care Rothmann spune povestea. Nu e melodramatic, nu te împinge să plângi, dar te lovește direct în suflet. E ca și cum ai privi războiul printr-o fereastră murdară – totul e clar, dar atât de greu de suportat. Cartea nu judecă, nu împarte vina, ci te lasă să simți absurditatea și durerea acelor zile. Am citit-o cu noduri în gât, gândindu-mă la cât de fragilă e linia dintre viață și moarte, dintre omenie și cruzime.
E o carte care te bântuie. Nu e doar despre război, ci despre ce înseamnă să fii om când totul în jur se prăbușește. Am închis-o cu un gol în stomac, dar și cu o admirație pentru felul în care Rothmann a dat voce unei generații sacrificate. Dacă vrei o lectură care să te zguduie și să te facă să reflectezi, „Murind când vine primăvara” e o alegere pe care n-o vei uita ușor.
Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.