În toamna anului 1888, cartierul Whitechapel din Londra a devenit scena unuia dintre cele mai infame mistere din istoria criminalisticii. Jack Spintecătorul, un ucigaș în serie a cărui identitate rămâne necunoscută până în prezent, a terorizat străzile întunecate ale orașului, lăsând în urmă o serie de crime brutale și o moștenire care continuă să fascineze și să înspăimânte.
Sfârșitul secolului al XIX-lea a fost o perioadă de mari contraste în Londra victoriană. În timp ce orașul era un centru al progresului industrial și al bogăției imperiale, zonele sărace precum Whitechapel erau marcate de sărăcie, supraaglomerare și criminalitate. Prostituția era o realitate cruntă pentru multe femei care luptau să supraviețuiască în aceste condiții. În acest decor sumbru, Jack Spintecătorul și-a găsit victimele, exploatând vulnerabilitatea femeilor din cartier.
Jack Spintecătorul este asociat în mod oficial cu uciderea a cel puțin cinci femei, cunoscute drept „cele cinci victime canonice”: Mary Ann Nichols, Annie Chapman, Elizabeth Stride, Catherine Eddowes și Mary Jane Kelly. Crimele au avut loc între 31 august și 9 noiembrie 1888. Fiecare victimă a fost găsită mutilată în mod grotesc, cu tăieturi precise care sugerau cunoștințe anatomice. Modul brutal al crimelor, combinat cu incapacitatea poliției de a-l prinde, a alimentat panica în rândul populației.
Crimele au fost marcate de câteva elemente distinctive:
-
Locația: Toate au avut loc în sau în apropiere de Whitechapel, în zone slab iluminate și izolate.
-
Modul de operare: Victimele, majoritatea prostituate, erau ucise prin tăierea gâtului, urmată de mutilări post-mortem.
-
Scrisorile: Poliția a primit mai multe scrisori, presupus de la ucigaș, dintre care cea mai cunoscută este „Scrisoarea Dear Boss”, în care numele „Jack Spintecătorul” a fost folosit pentru prima dată. Autenticitatea acestor scrisori rămâne disputată.
Investigația și suspecții
Poliția metropolitană din Londra, lipsită de tehnologiile moderne de investigație, s-a bazat pe mărturii, inspecții la fața locului și puținul dovezilor fizice disponibile. Scotland Yard a fost copleșit de lipsa de indicii concrete și de presiunea publică. De-a lungul timpului, zeci de suspecți au fost luați în considerare, printre care:
-
Montague John Druitt, un avocat cu probleme mentale.
-
Aaron Kosminski, un imigrant polonez cu tulburări psihice.
-
Walter Sickert, un pictor celebru, suspectat în unele teorii moderne.
-
Prințul Albert Victor, un membru al familiei regale, deși dovezile împotriva sa sunt slabe.
Niciun suspect nu a fost vreodată condamnat, iar cazul rămâne nerezolvat. Teoriile conspirației, inclusiv implicarea masonilor sau a unor figuri politice, au proliferat, dar lipsesc dovezile solide.
Jack Spintecătorul a devenit mai mult decât un criminal; el este o figură legendară, un simbol al groazei și al necunoscutului. Povestea sa a inspirat nenumărate cărți, filme, seriale și chiar jocuri video. Fascinația pentru caz derivă din misterul identității sale, brutalitatea crimelor și imaginea Londrei victoriene ca un loc al contrastelor între lumină și întuneric.
Lipsa tehnologiei moderne, precum testele ADN sau supravegherea video, a limitat investigațiile din 1888. În plus, prejudecățile sociale ale epocii, care considerau victimele „insignifiante” din cauza statutului lor, au contribuit la o anchetă superficială în unele privințe. Astăzi, pasionații de „ripperologie” continuă să analizeze cazul, folosind noi metode științifice, dar adevărul pare să se piardă în negura timpului.
Povestea lui Jack Spintecătorul este mai mult decât o serie de crime; este o fereastră către o epocă tulbure și o meditație asupra naturii răului și a limitelor justiției. Identitatea sa reală ar putea să nu fie descoperită niciodată, dar moștenirea sa continuă să captiveze, provocând întrebări despre societate, moralitate și misterele care scapă rezolvării.
Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.