Fringilidele (familia Fringillidae) reprezintă o familie diversă de păsări cântătoare din ordinul Passeriformes, cunoscute și sub denumirea de „cinteze adevărate”. Aceste păsări, răspândite pe aproape toate continentele, cu excepția Antarcticii, impresionează prin coloritul lor variat, ciocurile conice adaptate pentru consumul de semințe și cântecele lor melodice. Cu aproximativ 230 de specii grupate în circa 50 de genuri, fringilidele includ specii precum cinteza, sticletele, scatiul, botgrosul și multe altele.
Fringilidele sunt păsări de talie mică spre medie, cu lungimi ale corpului variind între 10 și 25 cm și greutăți de la 8 la 60 de grame. Ciocul lor conic, robust și ascuțit este perfect adaptat pentru a sparge semințe, principala lor sursă de hrană. Unele specii, precum Loxia curvirostra (scatiul cu cioc încrucișat), au ciocuri specializate pentru a extrage semințe din conurile de conifere. Penajul variază de la nuanțe sobre, precum maro sau gri, la culori vibrante ca galben, roșu, portocaliu sau chiar albastru și verde, mai ales în cazul masculilor. Dimorfismul sexual este frecvent, masculii fiind adesea mai colorați decât femelele.
Fringilidele au o distribuție aproape globală, fiind absente doar în regiuni precum Madagascar, Australia și Antarctica. Aceste păsări pot fi găsite în diverse habitate, de la păduri de foioase și conifere, luminișuri, savane, până la grădini, parcuri și zone agricole. Unele specii, precum Leucosticte brandti, trăiesc în medii extreme, la altitudini de peste 5.400 m în Himalaia, în timp ce altele, ca subfamilia Drepanidinae din Hawaii, s-au adaptat la ecosisteme insulare, dezvoltând o diversitate remarcabilă.
Comportament și hrănire
Majoritatea fringilidelor sunt granivore, hrănindu-se predominant cu semințe, fructe și muguri. Totuși, în perioada de reproducere, multe specii includ în dietă insecte, păianjeni sau râme pentru a asigura necesarul de proteine al puilor. Unele specii, precum botgrosul, pot sparge chiar și sâmburi de cireșe datorită ciocului lor puternic. Fringilidele sunt cunoscute pentru zborul în salturi și pentru cântecele lor plăcute, care includ ciripituri, triluri rapide și note muzicale. Masculii folosesc aceste cântece pentru a atrage femelele și a-și apăra teritoriul.
Reproducere
Fringilidele construiesc cuiburi rotunde, adesea din ramuri, mușchi și alte materiale vegetale, amplasate în arbori, tufișuri sau crevase stâncoase. Femelele depun între 3 și 6 ouă, care sunt clocite timp de aproximativ două săptămâni. Puii sunt hrăniți de ambii părinți, fie cu semințe regurgitate, fie cu insecte, în funcție de specie. În regiunile temperate, păsările sunt de obicei sedentare, dar cele din zonele nordice migrează spre sud în timpul iernii, uneori în grupuri mari, în căutarea hranei.
Conservare și importanță
Deși majoritatea speciilor de fringilide nu sunt amenințate, unele, precum Carduelis cucullata (cinteza roșie) sau Pyrrhula murina (cinteza din Azore), sunt considerate pe cale de dispariție din cauza pierderii habitatului sau a braconajului pentru comerțul cu păsări de colivie. Fringilidele au o importanță ecologică semnificativă, contribuind la dispersarea semințelor și la controlul populațiilor de insecte. De asemenea, specii precum canarul (Serinus canaria) sunt apreciate ca păsări de companie datorită cântecului lor melodios și al culorilor atractive.
Fringilide în România
În România, fringilidele sunt bine reprezentate, specii precum florintele (Chloris chloris), cinteza (Fringilla coelebs) și sticletele (Carduelis carduelis) fiind frecvente. Aceste păsări pot fi observate în păduri, parcuri și grădini, dar sunt uneori ținta braconajului pentru a fi vândute ca păsări de colivie. Populația de florinte din România este estimată la 300.000–600.000 de perechi cuibăritoare, cu o tendință stabilă.
Fringilidele sunt o familie fascinantă de păsări, care combină frumusețea estetică și adaptări remarcabile la diverse medii. De la cântecele lor melodioase la rolul lor important în ecosisteme, aceste păsări continuă să captiveze iubitorii de natură din întreaga lume.
Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.