White-necked Jacobin, cunoscut și sub numele de colibri cu gât alb, este o specie spectaculoasă de colibri din familia Trochilidae, originară din America Centrală și de Sud. Cu o lungime de aproximativ 10-12 centimetri și o greutate de doar 6-7 grame, această pasăre se remarcă prin penajul său strălucitor: capul și partea superioară sunt de un verde metalic, gâtul și pieptul prezintă un alb imaculat, iar coada este albastru închis cu vârfuri albe. Masculii au o nuanță mai intensă, cu o pată albastră strălucitoare pe cap, în timp ce femelele sunt ceva mai sobre, cu pete albe suplimentare pe aripile inferioare.

Această specie preferă pădurile tropicale umede și marginile acestora, fiind întâlnită frecvent în Belize, Costa Rica, Panama, Columbia, Venezuela și nordul Braziliei. Este o pasăre migratoare parțială, deplasându-se în funcție de disponibilitatea florilor care îi oferă nectar, principala sursă de hrană, completată ocazional cu insecte mici. White-necked Jacobin este cunoscut pentru zborul său agil și rapid, caracteristic colibriilor, putând să-și bată aripile până la 80 de ori pe secundă.

Sezonul de reproducere variază în funcție de regiune, dar are loc de obicei între lunile ianuarie și mai. Cuibul, construit de femelă, este o structură mică din mușchi și fibre vegetale, fixată pe ramuri subțiri. Femela depune de obicei două ouă, pe care le incubează singură timp de aproximativ 16-18 zile. Deși nu este amenințată cu dispariția, defrișările și pierderea habitatului reprezintă o preocupare pentru conservarea sa pe termen lung.

Advertisement

Ceaiul Genmaicha, supranumit „ceaiul de orez brun” sau „ceaiul pop-corn”, este o băutură tradițională japoneză ce îmbină frunze de ceai verde cu boabe de orez brun prăjit. Această combinație oferă un gust unic, cu note de nuci și o aromă caldă, fiind apreciată pentru beneficiile sale pentru sănătate, inclusiv proprietățile antioxidante care pot ajuta la prevenirea cancerului. Iată cum să prepari acest ceai acasă și de ce este considerat un elixir valoros pentru sănătate.

Ingrediente

• 1 lingură de ceai Genmaicha (frunze de ceai verde cu orez brun prăjit)

• 250 ml apă filtrată

• Opțional: miere sau lămâie pentru gust (folosite cu moderație)

Instrucțiuni de preparare

1. Încălzește apa: Pune apa la încălzit într-un ibric sau ceainic. Temperatura ideală pentru ceaiul Genmaicha este de 80-85°C, pentru a evita arderea frunzelor de ceai verde, care poate altera gustul și proprietățile benefice. Dacă nu ai un termometru, lasă apa să fiarbă și apoi să se răcească timp de 1-2 minute.

2. Adaugă ceaiul: Pune o lingură de ceai Genmaicha într-un ceainic sau o cană rezistentă la căldură.

3. Infuzează ceaiul: Toarnă apa fierbinte peste frunzele de ceai și lasă-le să se infuzeze timp de 1-2 minute. Evită infuzarea prelungită, deoarece ceaiul poate deveni amar.

4. Strecoară și servește: Strecoară ceaiul într-o cană (dacă folosești frunze libere) și savurează-l cald sau călduț. Poți adăuga o linguriță de miere sau câteva picături de lămâie pentru un gust mai bogat, dar ceaiul este delicios și simplu.

Beneficii pentru sănătate

Ceaiul Genmaicha este bogat în antioxidanți, în special catechine, prezente în ceaiul verde. Acești compuși ajută la neutralizarea radicalilor liberi, reducând stresul oxidativ care poate favoriza apariția cancerului. Orezul brun prăjit adaugă fibre și compuși benefici, care susțin sănătatea digestivă. Consumul regulat de ceai Genmaicha poate:

• Sprijină sistemul imunitar datorită polifenolilor.

• Stimulează metabolismul și facilitează menținerea unei greutăți sănătoase.

• Protejează sănătatea cardiovasculară prin reducerea inflamațiilor.

• Favorizează detoxifierea naturală a organismului.

Sfaturi

• Alege ceaiul Genmaicha de calitate, preferabil organic, pentru a beneficia de proprietățile sale maxime.

• Poți refolosi frunzele de ceai pentru o a doua infuzie, cu un timp de infuzare ușor mai lung (2-3 minute).

• Consumă ceaiul cu moderație, de 1-2 ori pe zi, pentru a beneficia de proprietățile sale fără exces de cofeină.

Advertisement

Într-o dimineață din anul 1809, diplomatul britanic Benjamin Bathurst părea să se fi topit pur și simplu în aerul rarefiat al orașului Perleberg, aflat la vest de Berlin. Fiul al treilea al episcopului de Norwich, Bathurst era un tânăr de 25 de ani, implicat într-o misiune secretă în timpul Războaielor Napoleoniene. Sub identitatea falsă de „Baron de Koch”, el călătorea alături de curierul său, Herr Krause, cu intenția de a se întoarce în siguranță în Anglia. Pe 25 noiembrie, după ce a oprit la hanul White Swan pentru a schimba caii trăsurii, Bathurst a ieșit să verifice pregătirile pentru plecare. În doar câteva momente, sub privirile nedumerite ale lui Krause, care îl urma la câțiva pași, diplomatul a dispărut fără urmă.

Cazul nu a stârnit inițial mare agitație, având în vedere haosul din Prusia, plină de bandiți și dezertori ai armatei napoleoniene. Totuși, dispariția sa rapidă a alimentat speculații sălbatice. Autoritățile au găsit ulterior haina sa de blană valoroasă ascunsă într-o anexă a unei familii locale și pantalonii săi, găuriți de gloanțe, într-o pădure din apropiere, dar fără urme de sânge. Soția sa, Phillida, a lansat căutări intense, inclusiv cu câini dresați, și chiar a cerut audiență la Napoleon, care a negat orice implicare. Anii au trecut, iar în 1852, descoperirea unui schelet cu un craniu fracturat sub pragul unui grajd din Perleberg a relansat ipoteza unei crime, probabil motivată de câștig personal.

Deși explicațiile oficiale indică un posibil asasinat, povestea lui Bathurst a devenit un punct de inspirație pentru ficțiunea științifică, mulți imaginându-și o dispariție supranaturală. Adevărul rămâne însă învăluit în mister, lăsând posterității o enigmă care sfidează logica.

Advertisement