Fapt Divers
Secretele Masonilor: adevărul din spatele fraternității misterioase
Francmasoneria, cunoscută și sub numele de masonerie, este una dintre cele mai vechi și mai răspândite organizații fraterne din lume, cu rădăcini care se întind până în Evul Mediu. Masonii sunt membri ai acestui ordin inițiatic, uniți prin idealuri comune de moralitate, spiritualitate și solidaritate socială. Organizația promovează valori precum libertatea, toleranța, adevărul și caritatea, punând accent pe dezvoltarea personală și contribuția la binele comunității.
Origini și istorie
Francmasoneria își are originile în breslele medievale ale zidarilor liberi („freemasons”), meșteșugari care construiau catedrale și castele în Europa, beneficiind de privilegii, cum ar fi scutirea de taxe feudale. Acești constructori își transmiteau secretele meseriei prin ritualuri stricte, organizându-se în loji cu o ierarhie clară: ucenic, calfă și maestru. În secolul al XVII-lea, masoneria a evoluat de la o organizație „operativă” (a constructorilor propriu-ziși) la una „speculativă”, acceptând membri din afara meseriei, interesați de filozofia și valorile masonice. Prima Mare Lojă modernă a fost fondată în 1717, la Londra, marcând începutul francmasoneriei organizate așa cum o cunoaștem astăzi.
În România, masoneria a apărut în secolul al XVIII-lea, cu primele loji documentate la Galați și Iași, fondate de figuri precum Anton Maria del Chiaro și Constantin Mavrocordat. De-a lungul timpului, masoneria românească a atras personalități notabile, precum Mihail Kogălniceanu, Alexandru Ioan Cuza sau Nicolae Bălcescu, care au contribuit la evenimente istorice majore, cum ar fi modernizarea României sau Revoluția de la 1848.
Structură și principii
Masoneria funcționează prin loji, grupuri locale de 7-50 de membri, reunite sub obediențe mai mari, precum Marea Lojă Națională din România (MLNR), fondată în 1880. Membrii trec printr-un sistem de grade (ucenic, calfă, maestru), fiecare implicând ritualuri și învățături simbolice. Simbolurile masonice, precum echerul, compasul sau „Ochiul Atotvăzător”, au rolul de a transmite principii morale și filozofice. Credința într-o „Ființă Supremă” sau „Marele Arhitect al Universului” este o condiție esențială în majoritatea ramurilor masonice, deși organizația nu este o religie și acceptă membri de diverse confesiuni.
Masoneria în prezent
Astăzi, masoneria globală numără circa 4-10 milioane de membri, majoritatea în Statele Unite și Europa. În România, MLNR, recunoscută pentru utilitate publică din 2004, susține proiecte caritabile, culturale și educaționale, promovând valori naționale și toleranța. Cu toate acestea, masoneria rămâne subiect de controverse, alimentate de natura sa discretă și de teorii conspiraționiste care o asociază cu influențe oculte sau control global. În realitate, masonii moderni se concentrează pe filantropie și auto-îmbunătățire, fără a avea o structură centralizată care să permită o astfel de influență.
Controverse și percepții
De-a lungul istoriei, masoneria a fost persecutată în regimuri totalitare, inclusiv în România comunistă, din cauza percepției că ar fi o organizație subversivă. Biserica Catolică a condamnat-o în 1738, considerând-o incompatibilă cu doctrina sa, iar teorii precum cea a lui Augustin de Barruel au legat-o de conspirații globale, acuzații respinse de istorici. În România, nume precum Radu Bălănescu sau Stelian Nistor au atras atenția în contexte recente, uneori legate de conflicte interne sau de acuzații de abuz de putere, dar acestea nu reflectă scopul general al organizației.
Concluzie
Masonii sunt membri ai unei fraternități care, pornind de la tradițiile constructorilor medievali, promovează astăzi valori umaniste și dezvoltarea personală prin ritualuri simbolice. Deși înconjurată de mituri și secrete, masoneria este mai degrabă o cale de perfecționare morală și socială decât o forță ocultă. În România, contribuțiile masonilor la istorie și cultură sunt semnificative, iar activitatea lor continuă să susțină progresul și solidaritatea.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Tawny Frogmouth este o pasăre nocturnă fascinantă, originară din Australia, Tasmania și sudul Noii Guinee. Deși este adesea confundată cu o bufniță datorită aspectului său, aparține familiei Podargidae, fiind mai apropiată de caprimulgiforme. Această pasăre este renumită pentru camuflajul său excepțional și comportamentul discret, care o ajută să se integreze perfect în mediul său natural.
Tawny Frogmouth are o lungime de 34-53 cm și o greutate de aproximativ 200-600 de grame, cu diferențe între sexe (masculii sunt de obicei mai mari). Penajul său variază între nuanțe de gri, maro și bej, cu modele pestrițe care imită scoarța copacilor. Capul mare, cu ochi galbeni mari și ciocul lat, îi conferă un aspect distinct, iar „sprâncenele” de pene lungi de deasupra ciocului adaugă un aer comic. Picioarele sunt scurte, dar ghearele sunt puternice, adaptate pentru a se agăța de crengi.
Tawny Frogmouth preferă pădurile deschise, zonele împădurite și savanele, dar poate fi întâlnită și în parcuri sau grădini suburbane. Ziua, se odihnește pe crengi, adoptând o postură rigidă, cu ciocul ridicat, imitând o ramură ruptă pentru a evita prădătorii. Noaptea devine activă, vânând insecte, păianjeni, viermi sau ocazional vertebrate mici, folosindu-se de zborul silențios și ciocul lat pentru a prinde prada.
Sezonul de reproducere are loc primăvara (august-noiembrie în Australia). Tawny Frogmouth este monogamă, formând perechi pe viață. Cuibul este o platformă simplă din crengi, construită în copaci. Femela depune 1-3 ouă, iar ambii părinți participă la clocire (aproximativ 30 de zile) și la îngrijirea puilor. Puii devin independenți după circa 2 luni.
Dietă
Hrana sa constă în principal din insecte mari, cum ar fi gândaci, molii sau greieri, dar poate consuma și șopârle mici sau rozătoare. Vânează stând nemișcată pe o creangă și plonjând rapid asupra prăzii.
Camuflajul său extraordinar face ca Tawny Frogmouth să fie greu de observat, dar este vulnerabilă la pierderea habitatului și coliziunile cu vehiculele, datorită tendinței de a vâna insecte atrase de faruri. Nu este considerată o specie pe cale de dispariție, dar protecția habitatelor sale este esențială.
Curiozități
- Tawny Frogmouth emite un sunet jos, „oom-oom-oom”, asemănător unui murmur, folosit pentru comunicare.
- În cultura aborigenă australiană, pasărea este uneori asociată cu spirite sau mesageri nocturni.
- Spre deosebire de bufnițe, nu are gheare lungi sau cioc ascuțit, fiind mai puțin agresivă.
Tawny Frogmouth este un exemplu remarcabil al adaptării la mediu, combinând un aspect unic cu un comportament care o face un maestru al supraviețuirii în sălbăticie.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Melcul de foc, cunoscut științific drept Platymma tweediei, este o creatură fascinantă și rară, găsită doar în pădurile montane din Malaezia. Supranumit astfel datorită culorii sale impresionante – un corp roșu sau portocaliu strălucitor, contrastând cu o cochilie neagră lucioasă – acest melc pare să ascundă o scânteie de flacără. Este un simbol al frumuseții fragile și al adaptării în ecosistemele tropicale.
Melcul de foc este unul dintre cei mai mari melci tereștri din Malaezia, cu o cochilie ce poate ajunge până la 6-7 cm lungime. Spre deosebire de melcii uriași din alte regiuni, această specie trăiește doar în pădurile de nori din zonele montane, la peste 1.000 de metri altitudine, unde umiditatea este ridicată, iar temperaturile sunt răcoroase. Se ascunde în locurile umbroase, ferindu-se de soare, și se hrănește cu ciuperci, frunze moi și fructe exotice, precum durianul.
Comportament
Acești melci sunt solitari și pot deveni agresivi dacă sunt forțați să împartă spațiul, uneori luptându-se până la moarte. Se mișcă extrem de lent, folosind un strat de mucus pentru a aluneca pe suprafețe. Fiind hermafrodiți, fiecare melc poate depune ouă după împerechere, producând sute de ouă care au șanse mari de a ecloza. Această trăsătură ajută la supraviețuirea speciei, dar doar în condițiile potrivite.
Melcul de foc este vulnerabil din cauza distrugerii pădurilor prin defrișări și a colectării pentru comerțul cu animale exotice. Culoarea sa vibrantă îl face dorit de colecționari, dar nevoile sale specifice – umiditate constantă și temperaturi moderate – fac dificilă supraviețuirea în captivitate. Eforturile de conservare încearcă să protejeze această specie, inclusiv prin reproducerea în medii controlate.
De ce este unic?
Melcul de foc impresionează nu doar prin aspectul său, ci și prin povestea sa de rezistență. Adaptat perfect la un mediu montan specific, el reflectă echilibrul delicat al naturii. Culoarea sa aprinsă și stilul de viață retras îl transformă într-o metaforă vie pentru frumusețea care cere protecție.
Platymma tweediei, melcul de foc, este o minune a naturii malaieziene, un melc a cărui frumusețe ascunde o poveste de supraviețuire. De la culorile sale incandescente la rolul său în ecosistem, această creatură ne amintește cât de prețioase sunt speciile unice și cât de important este să le protejăm. Dacă te pasionează natura, melcul de foc este un exemplu perfect al diversității uimitoare a planetei noastre.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Liliacul cu cap de ciocan (Hypsignathus monstrosus), cunoscut și sub denumirile de liliac cu buze mari sau liliac frugivor cu cap de ciocan, este o specie fascinantă din familia Pteropodidae, fiind cel mai mare liliac frugivor din Africa continentală. Trăind în pădurile tropicale, mangrovele, mlaștinile și pădurile riverane din Africa Centrală și de Vest, de la Senegal până în nordul Angolei, această creatură nocturnă impresionează prin caracteristicile sale unice și comportamentul său complex.
Caracteristici fizice și dimorfism sexual
Liliacul cu cap de ciocan este renumit pentru dimorfismul sexual pronunțat, unul dintre cele mai accentuate dintre toate speciile de lilieci. Masculii sunt aproape de două ori mai mari decât femelele, cântărind până la 420 de grame, în timp ce femelele ating aproximativ 234 de grame. Anvergura aripilor poate ajunge până la 1 metru, făcându-l un adevărat gigant al liliecilor africani. Masculii au un cap alungit, cu un bot mare, în formă de ciocan, și saci bucali care funcționează ca o cameră de rezonanță pentru vocalizările lor. Aceste adaptări, împreună cu un laringe de trei ori mai mare decât al femelelor, le permit să emită sunete puternice, asemănătoare unui claxon, pentru a atrage femelele. În contrast, femelele au un aspect mai tipic pentru liliecii frugivori, cu o față asemănătoare vulpii și o blană cenușiu-brună, mai deschisă pe abdomen.
Habitat și distribuție
Acești lilieci preferă habitatele umede, precum pădurile tropicale de câmpie, mangrovele și pădurile de palmieri, la altitudini de până la 1800 de metri. Deși sunt mai puțin frecvenți în peșteri sau medii antropice, pot fi observați cocoțați în baldachinul copacilor înalți, formând grupuri mici de până la 25 de indivizi în afara sezonului de reproducere. Specia este răspândită în țări precum Camerun, Guineea Ecuatorială, Gabon, Nigeria, Republica Democrată Congo, Etiopia și Kenya.
Comportament și reproducere
Liliacul cu cap de ciocan este cunoscut pentru sistemul său de împerechere de tip „lek”, un comportament rar printre vertebrate. De două ori pe an, în perioadele iunie-august și decembrie-ianuarie, masculii se adună în grupuri de 25-150 de indivizi în „arene de expoziție”, unde efectuează parade nupțiale impresionante. Aceștia emit sunete puternice și bat din aripi pentru a atrage femelele, care aleg cu grijă partenerii. Doar 6% dintre masculi reușesc să se împerecheze cu 79% dintre femele, demonstrând o selecție sexuală intensă. Femelele nasc de obicei un singur pui, atingând maturitatea sexuală la 6 luni, în timp ce masculii au nevoie de 18 luni.
Hrană și rol ecologic
Fiind frugivori, liliecii cu cap de ciocan se hrănesc în principal cu fructe precum smochine, banane, mango și guave, contribuind la polenizarea plantelor și dispersarea semințelor, un rol esențial pentru regenerarea pădurilor tropicale. În mod excepțional, există rapoarte rare care sugerează că masculii ar putea consuma ocazional carne, cum ar fi resturi de pasăre, dar aceste comportamente nu sunt confirmate pe scară largă.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Starea lui Ion Iliescu s-a agravat: fostul președinte se află în stare critică, cu multiple organe afectate
Cutremur în România
Incendiu puternic la uzina Mecanică Cugir: Explozie de muniție și intervenție de urgență
O fetiță de 4 ani, acroșată de o mașină a Poliției Locale pe o stradă din cartierul Fantoma
VIDEO. Copiii se joacă lângă șine. Parcul Constructorilor, vandalizat și nesigur
