În perioada 1764-1767, regiunea Gévaudan, situată în sudul Franței (actualul departament Lozère), a fost scena uneia dintre cele mai enigmatice și terifiante povești din istoria Europei. O creatură necunoscută, numită La Bête du Gévaudan, a semănat panică și groază, ucigând peste 100 de oameni, în special femei și copii, și rănind numeroase alte victime. Misterul din spatele identității acestei bestii rămâne nerezolvat până în prezent, generând speculații variind de la teorii realiste la legende supranaturale.

Contextul istoric și primele atacuri

Gévaudan era o zonă rurală izolată, caracterizată de păduri dese, dealuri și platouri, situată în munții Margeride. În secolul al XVIII-lea, această regiune era slab populată, iar localnicii trăiau din agricultură și creșterea animalelor. În iunie 1764, o tânără din apropierea satului Langogne a raportat un atac al unei creaturi ciudate, descrisă ca fiind mai mare decât un lup, cu trăsături neobișnuite. Femeia a scăpat datorită intervenției turmei de vite, dar incidentul a marcat începutul unei serii de atacuri sângeroase. Prima victimă oficială, Jeanne Boulet, o fată de 14 ani, a fost ucisă pe 30 iunie 1764, corpul său fiind găsit mutilat, cu gâtul sfâșiat.

Între 1764 și 1767, bestia a atacat în mod repetat, vizând în principal păstori și copii care își pășteau animalele. Martorii au descris atacurile ca fiind extrem de violente, victimele fiind adesea decapitate sau mutilate, cu urme de mușcături adânci și răni provocate de gheare puternice. Un studiu din 1987 a estimat că au avut loc 210 atacuri, rezultând în 113 morți și 49 de răniți, dintre care 98 de victime au fost parțial devorate.

Descrierea bestiei

Martorii oculari au oferit descrieri variate, dar adesea contradictorii, ale creaturii. Aceasta era descrisă ca având dimensiunile unui vițel sau chiar ale unui cal, cu o blană roșiatică sau brun-roșcată, uneori cu dungi negre și o coadă lungă, groasă, cu un smoc la capăt. Capul său era mare, cu un bot alungit, dinți proeminenți și urechi ascuțite, iar unii susțineau că putea sări distanțe impresionante sau chiar merge pe două picioare. Aceste trăsături au alimentat speculațiile că bestia nu era un lup obișnuit, ci ceva mai neobișnuit, poate un hibrid sau o creatură exotică.

Reacția autorităților și vânătoarea

Atacurile au atras atenția întregii Franțe, inclusiv a regelui Ludovic al XV-lea, care se confrunta cu o criză politică și economică după Războiul de Șapte Ani (1756-1763). Povestea bestiei a devenit o senzație mediatică, amplificată de ziare precum Gazette de France și Courrier d’Avignon, care au exagerat detaliile pentru a captiva publicul. Regele a trimis trupe și vânători profesioniști pentru a captura sau ucide creatura. Căpitanul Jean-Baptiste Duhamel, împreună cu dragonii săi, a organizat numeroase expediții de vânătoare, dar acestea au fost lipsite de succes și au stârnit nemulțumirea localnicilor din cauza abuzurilor soldaților.

În 1765, Ludovic al XV-lea l-a trimis pe François Antoine, purtătorul său de archebuz, care a ucis un lup mare pe 20 septembrie 1765. Animalul, descris ca având o greutate de aproximativ 60 kg, a fost dus la Versailles și prezentat ca fiind bestia. Cu toate acestea, atacurile au continuat, sugerând că fie nu era adevăratul vinovat, fie că existau mai multe creaturi. În cele din urmă, pe 19 iunie 1767, un vânător local, Jean Chastel, a ucis o altă creatură, descrisă ca un canid mare, posibil un lup sau un hibrid. Autopsia a relevat rămășițe umane în stomacul animalului, iar atacurile au încetat după acest eveniment.

Teorii despre identitatea bestiei

Identitatea Bestiei din Gévaudan rămâne un subiect de dezbatere. Printre teoriile principale se numără:

1. Lup sau haită de lupi: Cea mai plauzibilă explicație, susținută de istorici precum Jay M. Smith, este că bestia era un lup mare sau o haită de lupi. Atacurile lupilor erau frecvente în Franța secolului al XVIII-lea, cu peste 9.000 de cazuri raportate între secolele XVII și XIX. Totuși, comportamentul atipic al bestiei, care viza oameni în loc de animale și ataca în mod constant timp de trei ani, ridică întrebări. Lupii turbați nu ar fi supraviețuit atât de mult, iar frecvența atacurilor era neobișnuită.

2. Hibrid lup-câine: Unii cercetători, precum Bernard Soulier, sugerează că bestia ar fi fost un hibrid între un lup și un câine, ceea ce ar explica trăsăturile neobișnuite și forța sa. Astfel de hibrizi nu erau neobișnuiți în epocă, fiind folosiți uneori de vânători.

3. Animal exotic: Alte ipoteze propun că bestia ar fi fost o hienă dungată, un leu tânăr sau chiar un tigru scăpat dintr-o menajerie privată. Descrierile cu blană dungată și coadă lungă par să susțină teoria hienei, dar hienele dungate nu sunt cunoscute pentru atacuri asupra oamenilor, iar prezența unui astfel de animal în Franța rurală este improbabilă.

4. Criminal uman sau animal dresat: O teorie mai controversată sugerează că un criminal în serie, eventual folosind un animal dresat (cum ar fi un mastiff sau un câine de război), ar fi fost responsabil. Decapitările și mutilările severe nu sunt tipice pentru atacurile animalelor, dar ideea unui om deghizat în blană de lup este considerată puțin probabilă.

5. Folclor și supranatural: În epocă, localnicii credeau că bestia era un vârcolac sau o pedeapsă divină, o credință susținută de episcopul de Mende, care a ordonat rugăciuni și procesiuni religioase. Aceste teorii au fost alimentate de panica generalizată și de relatările senzaționale din presă.

Bestia din Gévaudan a devenit un simbol al terorii și al necunoscutului, inspirând numeroase opere literare, filme și seriale, precum Le Pacte des Loups (2001) sau referințe în Teen Wolf. Povestea sa a captivat imaginația publicului, transformând-o într-o legendă care continuă să fascineze. Contextul social al epocii, marcat de sărăcie și instabilitate, a contribuit la amplificarea mitului, bestia fiind folosită pentru a distrage atenția de la problemele politice ale Franței.

Bestia din Gévaudan rămâne unul dintre cele mai mari mistere ale istoriei. Fie că a fost un lup neobișnuit de mare, un hibrid, un animal exotic sau chiar rezultatul unor acte umane, impactul său asupra regiunii și al imaginației colective este de necontestat. Lipsa conservării rămășițelor animalelor ucise de Antoine și Chastel împiedică o identificare clară, lăsând loc speculațiilor. Ceea ce este cert este că, timp de trei ani, această creatură a transformat Gévaudan într-un loc al groazei, marcând istoria Franței cu o poveste care împletește realitatea cu legenda.