Un scandal major zguduie scena politică românească, după ce vicepremierul Dragoș Anastasiu, numit în funcție de premierul Ilie Bolojan, a recunoscut în instanță că a plătit mită către o fostă inspectoare ANAF, Angela Burlacu, timp de opt ani, între 2009 și 2017. Informațiile apar în motivarea Curții de Apel București, în dosarul de corupție în care Burlacu a fost condamnată definitiv la 5 ani și 2 luni de închisoare pentru luare de mită și trafic de influență.

Conform documentului judiciar, Anastasiu, în calitate de martor, a declarat că, în urma unui control fiscal la una dintre firmele sale din grupul Eurolines, inspectoarea ANAF Angela Burlacu l-a abordat, semnalând „nereguli grave” în documentele de personal. Aceasta i-a propus încheierea unui contract fictiv de consultanță cu o firmă indicată de ea, prin care s-au plătit lunar aproximativ 2.000 de euro. În schimb, controalele fiscale urmau să fie finalizate rapid și favorabil, inclusiv cu rambursarea TVA-ului. Anastasiu a acceptat, perceput propunerea ca un „șantaj, dar și o formă de protecție” pentru afacerile sale.

Suma totală plătită prin contractul fictiv a fost de 218.582,44 lei, însă mita a continuat și sub forma pachetelor turistice oferite de firmele lui Anastasiu, în valoare totală de peste 784.000 de lei (aproximativ 170.000 de euro). Aceste beneficii, inclusiv vacanțe în Europa, au fost folosite de Burlacu și de apropiații ei, fără a avea un corespondent real în servicii prestate.

Poziția instanței

Curtea de Apel București a calificat drept „ridicolă” ideea că aceste plăți ar fi reprezentat onorarii pentru servicii reale de resurse umane. Judecătorii au stabilit că prezența membrilor familiei inspectoarei în sediile firmelor Eurolines avea doar scopul de a justifica foloasele materiale. De asemenea, instanța a respins tentativa de a masca mita ca sponsorizări, constatând că nu a existat niciun contract de sponsorizare, spre deosebire de alte practici ale grupului Eurolines.

Anastasiu a fost informat periodic despre beneficiile acordate inspectoarei, dar nu a oprit plățile, conform motivării instanței. Declarațiile sale și ale altor martori au confirmat că plățile au fost făcute pentru a asigura controale fiscale favorabile, fiind considerate mită în formă continuată.

Reacții și consecințe politice

Guvernul, prin purtătoarea de cuvânt Ioana Dogioiu, a precizat că Anastasiu nu a avut calitatea de inculpat sau condamnat în dosar, ci doar de martor, și că faptele nu au legătură cu atribuțiile sale de vicepremier. Totuși, scandalul a generat reacții virulente. Senatorul PSD Daniel Zamfir a cerut demisia lui Anastasiu, afirmând că „un vicepremier care comite o infracțiune în formă continuată nu mai poate continua în Guvernul României”. Partidul AUR a mers mai departe, catalogând situația drept o „batjocură” și cerând demiterea imediată a vicepremierului, acuzând ipocrizia reformei promovate de Guvernul Bolojan.

Contextul numirii lui Anastasiu

Dragoș Anastasiu, un antreprenor de succes în turism și fost președinte al Camerei de Comerț și Industrie Româno-Germane, a fost numit vicepremier pentru reformă fără portofoliu de premierul Ilie Bolojan, cu scopul de a eficientiza companiile de stat și de a implementa măsuri de austeritate. Numirea sa a fost controversată, liderii coaliției opunându-se inițial creării unui al cincilea post de vicepremier. Scandalul actual ridică întrebări asupra credibilității sale în a conduce reforme, dat fiind istoricul de corupție recunoscut.

Deși Anastasiu nu a fost inculpat, recunoașterea sa în instanță și detaliile din motivarea Curții de Apel București pun presiune asupra Guvernului Bolojan. Rămâne de văzut dacă Parchetul va redeschide investigațiile privind rolul său activ în acest caz sau dacă presiunea politică și publică va duce la demisia sa. Până în prezent, nici Anastasiu, nici premierul Bolojan nu au oferit un punct de vedere detaliat, iar refuzul Guvernului de a-l demite, conform unor surse, amplifică tensiunile pe scena politică.

Acest caz scoate în evidență probleme sistemice din cadrul ANAF și ridică întrebări despre etica liderilor politici implicați în astfel de practici, mai ales într-un context în care Executivul promovează transparența și austeritatea.