Un bărbat din Lehliu Sat acuză că a fost bătut de șoferul unui microbuz de transport public: „M-a lovit cu pumnii și picioarele, în fața tuturor”

Un incident violent petrecut recent într-un microbuz de transport persoane a fost semnalat redacției noastre de Justinian Ciorăneanu, un bărbat în vârstă de 46 de ani, din localitatea Lehliu Sat, județul Călărași. Acesta susține că a fost agresat fizic de șoferul autovehiculului aparținând companiei C&I Internațional, imediat după ce a urcat pentru a se întoarce acasă.

Întreaga scenă s-a desfășurat sub privirile celorlalți pasageri, care, potrivit relatării bărbatului, au fost șocați de cele întâmplate, însă nu au intervenit de teamă.

Incidentul s-a derulat în după-amiaza zilei de 7 iulie 2025, în zona Brănești

Conform afirmațiilor lui Justinian Ciorăneanu, totul s-a întâmplat în jurul orei 17:00, la scurt timp după ce a urcat într-un microbuz operat de firma C&I International. Discuția cu șoferul ar fi degenerat rapid într-o altercație fizică.

„I-am spus că merg până în Lehliu. M-a luat direct la întrebări, mi-a cerut bani. Totul s-a întâmplat în câteva secunde. Nu am apucat nici să reacționez”, a declarat bărbatul.

Ulterior, Ciorăneanu a apelat numărul de urgență 112 pentru a reclama agresiunea. Conform declarațiilor sale, apelul a fost preluat inițial de Poliția Călărași, apoi redirecționat către Poliția Fundulea, care ar fi oprit microbuzul în trafic pentru identificarea părților implicate.

Advertisement

„Le-am spus exact ce s-a întâmplat, dar în final eu am fost cel dat jos din mașină. Mi-au spus că șoferul are dreptul să refuze pasageri. Dar nu mi se pare normal ca cineva care oferă servicii publice să se comporte violent, indiferent de situație.”

Scene de groază sub ochii călătorilor

În momentul incidentului, în microbuz se aflau mai mulți pasageri. Nimeni nu a intervenit pentru a aplana conflictul, însă reacțiile au fost de panică.

„Au țipat, s-au panicat, unii au coborât la următoarea stație. Erau multe femei, nu aveau cum să intervină. Șoferul era bine făcut, solid, și agresiv”, mai spune victima.

Deși are urme vizibile ale agresiunii, Justinian Ciorăneanu afirmă că nu a putut merge imediat la medicul legist pentru obținerea unui certificat medico-legal, din cauza serviciului.

„Lucrez într-un depozit de mașini. Patronul e străin și nu înțelege despre ce e vorba, nu am putut lipsi. Dar voi merge să-mi scot actele medicale și voi face plângere penală.”

Sesizări repetate și acuzații la adresa firmei de transport

Bărbatul susține că nu este la prima situație cu șoferii firmei C&I și că a formulat deja sesizări către mai multe instituții, inclusiv Autoritatea Rutieră Română, ANPC și Guvernul României.

„Toate instituțiile au răspuns, mai puțin ANPC. Problema este veche. Curse anulate fără explicații, comportamente abuzive, refuzuri la îmbarcare. Iar în autogări sunt indivizi care intervin și atrag oamenii în microbuze cu promisiuni mincinoase.”

Firma C&I respinge acuzațiile și oferă o altă versiune

Contactat de redacția noastră, Cristian Albu, reprezentant al companiei C&I Internațional, neagă toate acuzațiile formulate de pasager și afirmă că situația este, de fapt, alta.

„Pasagerul în cauză a fost cel recalcitrant. A refuzat categoric să achite contravaloarea biletului și a avut un comportament agresiv față de personalul nostru. Mirosea puternic a alcool, iar atitudinea lui a fost sfidătoare încă din momentul urcării în microbuz”, a declarat Albu.

Potrivit acestuia, conducătorul auto ar fi acționat conform regulamentului intern al firmei, refuzând îmbarcarea unui pasager aflat într-o stare improprie pentru călătorie.

Advertisement

„Nu a existat nicio agresiune fizică din partea șoferului. Mai mult, pasagerul se lăuda în fața celorlalți că ar avea legături cu persoane din medii interlope”, a mai adăugat Cristian Albu.

Reprezentantul firmei susține că soferul a depus plangere la poliție împotriva pasagerului din Lehliu Sat.

În ciuda faptului că pasagerul susține că a sunat la numărul de urgență 112 pe data de 7 iulie, la ora 17:20, nici Inspectoratul de Poliție Județean Călărași, nici Inspectoratul de Poliție Județean Ilfov nu reușesc, până în acest moment, să identifice apelul înregistrat în sistem, pentru a putea oferi un punct de vedere oficial.

Operațiunea Mockingbird este un subiect controversat, adesea asociat cu teoriile conspirației, care susțin că Agenția Centrală de Informații (CIA) a Statelor Unite a inițiat un program amplu de manipulare a presei americane în timpul Războiului Rece. Ținta ar fi fost influențarea opiniei publice prin diseminarea propagandei pro-americane și controlul narativelor din mass-media. Deși unele aspecte ale operațiunii au fost confirmate de investigații oficiale, multe detalii rămân speculative, alimentând teorii care variază de la fapte documentate la afirmații neverificate.

În anii 1950, în contextul Războiului Rece, Statele Unite au căutat modalități de a contracara influența sovietică, inclusiv prin utilizarea mass-mediei pentru a modela percepțiile publice. Frank Wisner, director al Oficiului de Coordonare a Politicilor (OPC) al CIA, ar fi inițiat un program denumit „Mockingbird” pentru a recruta jurnaliști și a influența conținutul editorial al publicațiilor importante. Potrivit lui Deborah Davis, în biografia sa neautorizată din 1979, „Katharine the Great”, CIA a colaborat cu figuri proeminente din presă, inclusiv cu Phil Graham de la The Washington Post, pentru a disemina narative favorabile intereselor americane.

Investigațiile Congresului, în special Comitetul Church din 1975, au confirmat că CIA a avut relații secrete cu peste 50 de jurnaliști americani, care au îndeplinit diverse roluri, de la furnizarea de informații până la publicarea de articole favorabile agenției. În 1977, jurnalistul Carl Bernstein a publicat un articol în Rolling Stone, susținând că peste 400 de jurnaliști americani au colaborat cu CIA, inclusiv figuri de la The New York Times, Time Magazine și CBS. Aceste dezvăluiri au fost susținute parțial de documentul CIA „Family Jewels” din 1973, care a menționat o operațiune numită „Project Mockingbird” – o activitate de interceptare telefonică a doi jurnaliști, Robert Allen și Paul Scott, între martie și iunie 1963, pentru a identifica sursele scurgerilor de informații clasificate.

Project Mockingbird vs. Operation Mockingbird

Advertisement

Este important să se facă distincția între „Project Mockingbird” și „Operation Mockingbird”. „Project Mockingbird” a fost o operațiune specifică, documentată, care a implicat interceptarea comunicațiilor a doi jurnaliști în 1963, autorizată de directorul CIA John McCone și coordonată cu oficiali precum Robert F. Kennedy. În schimb, „Operation Mockingbird” este un termen mai larg, introdus de Deborah Davis, care descrie o presupusă campanie extinsă de manipulare a presei, care ar fi implicat zeci de organizații media și jurnaliști. Spre deosebire de Project Mockingbird, dovezile pentru această operațiune mai amplă sunt mai puțin concrete și se bazează în mare parte pe surse secundare și speculații.

Teorii ale conspirației

1. Controlul total al presei: Una dintre cele mai persistente teorii susține că CIA a controlat majoritatea presei americane, inclusiv publicații de renume precum The New York Times, The Washington Post și Time Magazine. Se presupune că jurnaliști de top, precum Arthur Hays Sulzberger sau Henry Luce, ar fi colaborat direct cu CIA pentru a promova propaganda anti-comunistă. Deși Comitetul Church a confirmat relații secrete cu jurnaliști, nu există dovezi clare că întreaga presă americană era sub controlul CIA.

2. Continuarea operațiunii: Unii teoreticieni ai conspirației, inclusiv Robert F. Kennedy Jr., au afirmat că Operațiunea Mockingbird nu s-a încheiat în anii 1970, ci continuă să influențeze presa contemporană. De exemplu, în 2024, Kennedy a susținut că numirea lui Katherine Maher ca CEO al NPR este o dovadă a controlului CIA asupra presei „liberale”. Cu toate acestea, astfel de afirmații nu sunt susținute de dovezi concrete și sunt considerate de experți ca fiind „tehnici clasice de propagandă”.

3. Manipularea opiniei publice globale: O altă teorie sugerează că Operațiunea Mockingbird nu s-a limitat la Statele Unite, ci a vizat și presa internațională, în special în America de Sud și Europa de Vest, pentru a contracara influența comunistă. Bernstein a menționat că jurnaliștii din străinătate serveau adesea ca „ochi și urechi” ale CIA, raportând informații din surse diverse, dar dovezile privind o manipulare globală sistematică sunt limitate.

Critici și limitări

Deși existența unor relații între CIA și jurnaliști a fost confirmată, amploarea și scopul Operațiunii Mockingbird sunt subiect de dezbatere. John Hadley, citat pe Wikipedia, a subliniat că lipsa detaliilor specifice din investigațiile Comitetului Church și din articolul lui Bernstein a creat un teren fertil pentru speculații și teorii exagerate. Documentele oficiale, cum ar fi „Family Jewels”, nu menționează explicit o „Operațiune Mockingbird” de amploare, ci doar „Project Mockingbird” ca o operațiune limitată de interceptare. În plus, CIA a introdus restricții în anii 1970 pentru a preveni utilizarea jurnaliștilor americani în operațiuni clandestine, recunoscând că astfel de practici amenințau integritatea presei.

Impact cultural și percepție publică

Advertisement

Operațiunea Mockingbird a devenit un simbol al neîncrederii în mass-media, alimentând teorii ale conspirației care persistă și astăzi. Postări recente pe platforma X reflectă sentimentul că presa este controlată de agenții guvernamentale, cu afirmații precum „Mockingbird a plasat agenți în fiecare redacție” sau că operațiunea „nu s-a oprit niciodată”. Aceste afirmații, deși populare, nu sunt susținute de dovezi solide și ilustrează dificultatea de a separa faptele de speculații într-un context marcat de secretomania CIA.

Operațiunea Mockingbird, ca program al CIA, rămâne un subiect controversat, cu fapte confirmate amestecate cu speculații. Dovezile oficiale indică relații secrete între CIA și jurnaliști în timpul Războiului Rece, dar afirmațiile privind un control total al presei sau continuarea operațiunii în prezent nu sunt susținute de documente credibile. Comitetul Church și articolul lui Bernstein au adus lumină asupra unor practici discutabile, dar lipsa detaliilor concrete a permis teoriilor conspirației să prospere. Pentru a înțelege pe deplin acest subiect, este esențial să se consulte surse primare, cum ar fi documentele declasificate ale CIA, și să se abordeze cu scepticism afirmațiile neverificate.

Surse

• Comitetul Church (1975) și documentul „Family Jewels” (1973).

• Carl Bernstein, „The CIA and the Media”, Rolling Stone (1977).

• Deborah Davis, „Katharine the Great” (1979).

• Postări pe platforma X despre Operațiunea Mockingbird.

Advertisement

Prefectura Călărași dă undă verde distracției de vară: toate cele patru plaje monitorizate din județ sunt sigure pentru îmbăiere, potrivit ultimelor analize efectuate de Direcția de Sănătate Publică (DSP).

Probele prelevate pe 25 iunie 2025 din:
🏖️ Plaja Chiciu – municipiul Călărași
🏖️ Plaja Pod 4 – Borcea

Au arătat că nivelurile de Escherichia coli și Enterococi intestinali sunt în limitele legale, conform normelor sanitare naționale și europene. Cu alte cuvinte, apa este curată, iar scăldatul nu prezintă riscuri pentru sănătate.

Reprezentanții Prefecturii, alături de autoritățile locale, dau asigurări că monitorizarea calității apei va continua pe toată durata sezonului estival, iar publicul va fi informat cu privire la orice schimbare.

Advertisement

Așadar, călărășeni, nu ezitați să profitați de soare și de locurile de relaxare din județ – plajele sunt pregătite pentru voi!