La zi
Au fugit de războiul din Ucraina și au murit în cel din Israel
Într-o dimineață de sâmbătă, pe 14 iunie 2025, cerul de deasupra orașului Bat Yam, Israel, a fost sfâșiat de zgomotul rachetelor iraniene. Sub dărâmăturile unei clădiri de locuințe, o familie de ucraineni, care scăpase de ororile războiului din țara lor, și-a găsit sfârșitul. Povestea lor, marcată de speranță, curaj și o tragedie de neimaginat, a înduioșat lumea întreagă.
O familie în căutarea salvării
Maria Peșkurova, în vârstă de 30 de ani, și fiica ei, Anastasia (Nastia) Burik, de doar 7 ani, au părăsit Odesa, Ucraina, în decembrie 2022, în încercarea de a salva viața micuței. Nastia fusese diagnosticată cu leucemie limfoblastică acută, o boală care a lovit ca un trăsnet, după cum descria Maria pe rețelele sociale: „Pe 29 august 2022 am auzit ceva îngrozitor: ‘Fetița voastră are cancer’. Din acel moment trăiesc într-o realitate paralelă, în care scopul principal este să o salvez.”
Alături de ele, în Israel, au mers Elena, mama Mariei, în vârstă de 60 de ani, și doi nepoți, Kostiantin, de 9 ani, și Ilia, de 13 ani. Familia spera că tratamentul medical avansat din Israel va oferi o șansă la viață pentru Nastia, al cărei tratament în Ucraina fusese întrerupt de război și de o recidivă a bolii. Tatăl, Artem Burik, a rămas în Ucraina, luptând ca militar în Brigada 95 de asalt aerian, dedicându-și viața apărării țării sale și susținând de la distanță lupta fiicei sale pentru supraviețuire.
Speranța întreruptă de război
În Israel, Nastia a fost supusă unui transplant de măduvă osoasă, un pas crucial în lupta ei cu cancerul. Maria și familia ei au găsit un apartament închiriat în Bat Yam, un oraș de coastă din apropierea Tel Avivului, și au început să spere la un viitor mai bun. Însă pacea pe care o căutau a fost spulberată în dimineața zilei de 14 iunie 2025, când Iranul a lansat un atac masiv cu rachete balistice asupra Israelului. Una dintre rachete a lovit blocul în care locuia familia, transformându-l în ruine. Maria, Nastia, Elena, Kostiantin și Ilia au murit sub dărâmături, victime ale unui conflict pe care îl credeau departe de ei.
Artem, aflat pe frontul din Ucraina, a primit vestea devastatoare. „Noaptea trecută i-am trimis mesaje vocale. Pur și simplu nu pot să cred că a murit,” a spus el, cu vocea frântă, într-o declarație citată de presa internațională. Durerea sa reflectă tragedia unei familii prinse între două războaie, fără nicio șansă de scăpare.
O poveste care a cutremurat lumea
Povestea acestei familii a devenit un simbol al vulnerabilității umane în fața războaielor care par să nu se mai sfârșească. Președintele Israelului, Isaac Herzog, a adus un omagiu familiei, menționând că micuța Nastia și cei dragi ei au venit în Israel pentru a găsi salvare, dar au fost răpuși de un alt conflict. „Este o pierdere sfâșietoare, o poveste care reflectă cruzimea războiului,” a declarat acesta pe platforma X.
Publicații din întreaga lume, de la The New York Times la Digi24 și Observatornews, au relatat despre tragedia familiei din Odesa, subliniind ironia cruntă a destinului lor: au fugit de un război pentru a găsi refugiu, doar pentru a fi loviți de un altul. Postările de pe platforma X, precum cea a contului @UkrReview, au atras atenția asupra durerii sfâșietoare a acestei pierderi, menționând că „lumea întreagă plânge pentru ei.”
Un strigăt pentru pace
Tragedia familiei Burik-Peșkurova este mai mult decât o poveste individuală; este un apel tăcut, dar puternic, pentru încetarea conflictelor care distrug vieți nevinovate. În timp ce Artem continuă să lupte pe frontul ucrainean, durerea sa personală se împletește cu cea a milioanelor de oameni afectați de războaie. Povestea lor rămâne o rană deschisă, un memento al costului uman al violenței și al nevoii urgente de pace.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Caracteristici fizice
Pardalotul pătat este ușor de recunoscut datorită penajului său distinctiv. Masculii au un colorit mai vibrant decât femelele, cu spatele negru presărat cu pete albe, de unde îi vine și numele. Pieptul și abdomenul sunt de un galben strălucitor, iar aripile prezintă accente de roșu și galben. Capul este împodobit cu o „sprânceană” albă și pete galbene în jurul ochilor, ceea ce le conferă un aspect expresiv. Femelele au culori mai pale, dar păstrează modelul caracteristic de pete albe pe spate.
Habitat și răspândire
Această specie este răspândită în pădurile de eucalipt, savanele și zonele împădurite din sud-estul și sud-vestul Australiei, inclusiv Tasmania. Preferă pădurile deschise și zonele cu copaci maturi, unde își construiește cuiburile în scorburi sau tuneluri săpate în malurile râurilor. Adaptabilitatea sa la diverse medii împădurite a contribuit la supraviețuirea sa, deși defrișările reprezintă o amenințare pentru populațiile locale.
Comportament și dietă
Pardalotul pătat este o pasăre activă, care își petrece mare parte din timp căutând hrană în coronamentul copacilor. Dieta sa constă în principal din insecte mici, larve și păianjeni, dar consumă și ocazional seva dulce a plantelor (cunoscută sub numele de „manna”). Este o specie teritorială, mai ales în sezonul de reproducere, când masculii cântă melodii scurte, dar melodioase, pentru a atrage femelele și a-și apăra teritoriul.
Reproducere
Sezonul de reproducere al pardalotului pătat are loc primăvara și vara (septembrie-februarie în Australia). Cuiburile sunt construite în tuneluri săpate în pământ sau în scorburi de copaci, unde femela depune 3-5 ouă albe. Ambii părinți contribuie la hrănirea puilor, care devin independenți la aproximativ o lună după eclozare. Cuiburile ascunse oferă protecție împotriva prădătorilor, dar sunt vulnerabile la inundații sau distrugerea habitatului.
Conservare și amenințări
Deși pardalotul pătat nu este considerat o specie pe cale de dispariție, pierderea habitatului din cauza defrișărilor și a urbanizării afectează populațiile locale. Schimbările climatice, care influențează disponibilitatea insectelor și sănătatea pădurilor de eucalipt, reprezintă o altă provocare. Eforturile de conservare, cum ar fi protejarea pădurilor și crearea de coridoare verzi, sunt esențiale pentru menținerea sănătății acestei specii.
Curiozități
- Numele „pardalotus” provine din greacă și înseamnă „pătat”, o referință la modelul distinctiv al penajului.
- Datorită dimensiunilor mici și culorilor vibrante, pardalotul pătat este adesea confundat cu o insectă la prima vedere.
- Aceste păsări sunt extrem de agile, fiind capabile să se agațe de ramuri subțiri pentru a căuta hrană.
Pardalotul pătat este un simbol al biodiversității australiene, o pasăre care încântă prin frumusețe și comportament. Observarea acestei specii în sălbăticie este o experiență memorabilă pentru ornitologi și iubitori de natură deopotrivă.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
În inima pădurilor umede din America Centrală și de Sud, acolo unde aerul e încărcat de umiditate și sunetele naturii răsună neîncetat, trăiește o pasăre care pare ieșită dintr-un vis colorat: ciocănitoarea Kanelspett, cunoscută științific sub numele de Celeus loricatus. Numele suedez “Kanelspett” – care evocă aromele dulci ale scorțișoarei – îi vine perfect de la penajul său cald, de un roșu-rufous intens, ce acoperă majoritatea corpului, cu excepția unor accente negre elegante pe cap și aripi. Această ciocănitoare de mărime medie, cu o lungime de aproximativ 19-23 de centimetri, este un maestru al adaptării în ecosistemele tropicale luxuriante.
Kanelspett-ul preferă pădurile umede de la nivelurile joase până la poalele dealurilor, de la coasta Caraibelor a Nicaraguei și până în Panama, Costa Rica, Ecuador și Columbia. Aici, ea și perechea sa – căci de obicei se deplasează în perechi sau singură – explorează trunchiurile copacilor la niveluri medii sau în coroană, ciocănind ritmic în căutarea insectelor ascunse sub scoarța putredă. Spre deosebire de verii săi mai zgomotoși, Kanelspett-ul nu bate cu ciocul în mod excesiv; în schimb, folosește un cioc puternic, curbat ușor, pentru a dezgropa larve și furnici. Dieta sa variată include și fructe, ceea ce o face un aliat valoros pentru dispersia semințelor în păduri.
Un detaliu fascinant al acestei specii este vocalizarea sa: o serie de șuierări puternice, descrescânde în tonalitate, care seamănă cu un fluierat jucăuș, aidoma unui apel de chemare îndepărtată prin ceața dimineții tropicale. Masculii se remarcă prin creasta neagră pe cap, în timp ce femelele au un aspect mai uniform roșu. Cuibul lor, săpat în trunchiuri moi de copaci morți, devine un sanctuar pentru puii care eclozează după o incubație de circa 14 zile. Deși populația globală este estimată la 50.000-500.000 de indivizi maturi, Kanelspett-ul este clasificat ca “Least Concern” de către Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii, datorită adaptabilității sale la margini de pădure și grădini. Totuși, defrișările amenință habitatul său, amintindu-ne cât de fragilă este echilibrul naturii.
Această ciocănitoare nu este doar un observator tăcut al tropicelor; ea este un simbol al rezilienței, ciocănind nu doar lemnul, ci și lecții despre armonia dintre om și mediu.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
La zi
Pompierii din Călărași, eroi și pentru animale! ISU marchează Ziua Mondială a Animalelor: „Pentru că fiecare viață contează!”
4 octombrie este Ziua Mondială a Animalelor, o zi în care pompierii militari din Călărași au ales să reamintească faptul că grija pentru viață nu are specie. Deși în prezent nu mai au un câine de serviciu, salvatorii de la ISU Călărași intervin zi de zi pentru a salva animale aflate în pericol, de la câini căzuți în gropi sau fântâni până la pisici rămase blocate în copaci sau clădiri.
„În misiunile de zi cu zi salvăm animale ori de câte ori putem interveni sau suntem solicitați. Mai jos sunt doar câteva imagini care reflectă această grijă pe care o au pompierii militari pentru orice suflet care s-ar afla în pericol. Pentru că fiecare viață contează!”, au transmis reprezentanții ISU Călărași pe pagina oficială.
Postarea este însoțită de mai multe fotografii emoționante surprinse în timpul intervențiilor — pompieri care scot căței din puțuri adânci, salvează capre blocate sau oferă adăpost temporar animalelor rănite.
Gestul pompierilor a fost primit cu recunoștință de comunitatea online, numeroși călărășeni felicitându-i pentru implicare și pentru sufletul lor mare.
📸 Sursa: ISU Călărași – Facebook
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Pardalotul pătat (Pardalotus punctatus): O bijuterie a pădurilor australiene
Semnificația istorică a zilei de 6 octombrie
ANAF blochează sute de firme Uber și Bolt suspectate de fraudă fiscală cu flote auto luate în comodat
Un călărășean a descoperit că pe adresa sa figurau șase persoane necunoscute: «Am fost obligat să plătesc taxe nedrepte»
VIDEO. PRIMELE DECLARAȚII ALE VICTIMELOR CONFLICTULUI VIOLENT DIN UNIREA: „AM FOST PUȘI LA PĂMÂNT, LOVIȚI ȘI AMENINȚAȚI CU PISTOLUL”
