Între anii 1920 și 1950, orășelul Bennington din statul american Vermont a devenit scena unor dispariții neelucidate care au intrigat generații întregi. Această zonă, cunoscută sub numele de „Triunghiul Bennington”, a fost numită astfel de autorul Joseph A. Citro în 1992, datorită numărului neobișnuit de cazuri misterioase concentrate în jurul muntelui Glastenbury și a localităților învecinate, precum Woodford, Shaftsbury și Somerset.

Primul caz notabil a avut loc pe 12 noiembrie 1945, când Middie Rivers, un ghid de vânătoare în vârstă de 74 de ani, bine familiarizat cu regiunea, a dispărut în timp ce conducea un grup de vânători pe Long Trail. După ce s-a îndepărtat puțin de grup, nu a mai fost văzut vreodată, lăsând în urmă doar un cartuș de pușcă găsit într-un râu. Trei ani mai târziu, pe 1 decembrie 1946, Paula Jean Welden, o studentă de 18 ani de la Colegiul Bennington, a dispărut în timp ce făcea o plimbare pe același traseu. Căutările extinse, care au implicat sute de voluntari și chiar crearea Poliției de Stat din Vermont, nu au găsit nicio urmă a ei.

Seria de dispariții a continuat în 1950. Pe 12 octombrie, Paul Jepson, un băiat de 8 ani, a dispărut din camionul familiei sale în timp ce mama sa lucra la o fermă din zonă. Doar 16 zile mai târziu, pe 28 octombrie, Frieda Langer, o femeie de 53 de ani, a dispărut în timp ce se întorcea la tabăra familiei după ce căzuse într-un pârâu. Deși corpul ei a fost găsit șapte luni mai târziu, starea avansată de descompunere a împiedicat stabilirea cauzei morții. Un alt caz ciudat este cel al lui James Tedford, un veteran de război de 68 de ani, care a dispărut din autobuzul care îl ducea spre Bennington pe 1 decembrie 1949, lăsând în urmă bagajele intacte.

Zona a fost asociată de-a lungul timpului cu legende locale, inclusiv credința nativilor americani că muntele Glastenbury ar fi blestemat, din cauza întâlnirii celor patru vânturi și a unei pietre magice care ar înghiți oamenii. Teoriile variază de la fenomene naturale extreme, la activitate paranormală sau portaluri interdimensionale, dar niciuna nu a oferit o explicație definitivă. Astăzi, Triunghiul Bennington rămâne un simbol al necunoscutului, atrăgând curioși și cercetători în căutarea adevărului.

Advertisement

Sâmbătă dimineața, 9 august 2025, traficul rutier din România este marcat de aglomerație semnificativă în anumite zone cheie, în special la punctul de trecere a frontierei Giurgiu-Ruse și pe Autostrada Soarelui (A2) către litoral. Potrivit Centrului Infotrafic al Poliției Române, pe DN5 Giurgiu-Ruse s-a format o coloană lungă de mașini la ieșirea din țară, șoferii fiind nevoiți să aștepte zeci de minute, uneori chiar ore, pentru a trece în Bulgaria. Această situație este obișnuită în sezonul estival, când mulți români aleg destinații precum Bulgaria sau Grecia pentru vacanțe.

Pe Autostrada A2 București-Constanța, traficul este în creștere pe sensul către litoral, deși nu s-au raportat coloane de autovehicule sau accidente majore. Autoritățile avertizează că, pe parcursul zilei, aglomerația ar putea crește, în special în zona punctelor de taxare și în apropierea stațiunilor de pe litoral. În restul țării, circulația se desfășoară în condiții de fluență, fără blocaje semnificative.

Cauza principală a aglomerației la Giurgiu-Ruse este reprezentată de lucrările de reparații la Podul Prieteniei, pe tronsonul bulgar, care reduc circulația la o singură bandă, dirijată prin semafoare și personal de control. Șoferii sunt sfătuiți să ia în considerare rute alternative, precum punctele de trecere din județele Dolj (Calafat), Teleorman (Zimnicea, Turnu Măgurele), Călărași sau Constanța (Vama Veche, Negru Vodă). De asemenea, autoritățile recomandă planificarea călătoriilor și verificarea informațiilor de trafic în timp real pentru a evita orele de vârf.

Pe rețelele de socializare, șoferii își exprimă frustrarea față de timpii lungi de așteptare și cer soluții pentru fluidizarea traficului, precum digitalizarea plății taxei de pod. În ciuda aderării României și Bulgariei la spațiul Schengen terestru de la 1 ianuarie 2025, cozi lungi continuă să se formeze din cauza procedurilor administrative și a infrastructurii limitate.

Advertisement

Recomandări pentru șoferi:

• Planificați-vă călătoria și verificați situația traficului pe site-urile oficiale ale Poliției Române sau prin aplicații de navigație.

• Luați în considerare rute alternative pentru a evita aglomerația de la Giurgiu-Ruse.

• Păstrați o distanță sigură între autovehicule și respectați indicațiile poliției rutiere.

Splendid Fairywren (Malurus splendens), cunoscut și sub numele de sticlete splendid sau sticlete albastru în Australia de Vest, este o pasăre mică și vibrantă din familia Maluridae, originară din Australia. Această specie se remarcă prin penajul spectaculos al masculilor în sezonul de reproducere și prin comportamentele sociale și de împerechere neobișnuite, fiind una dintre cele mai fascinante păsări ale continentului australian.

Caracteristici fizice

Splendid Fairywren este o pasăre mică, cu o lungime de aproximativ 13-14 cm și o coadă lungă, deseori ținută ridicată. Specia prezintă un dimorfism sexual pronunțat. Masculii în sezonul de reproducere (august-ianuarie) sunt aproape în întregime de un albastru electric, variind de la cobalt în estul Australiei la violet-albastru în vest, cu benzi negre la baza cozii, pe piept și în jurul ochilor, care se extind spre ceafă. Femelele, masculii în afara sezonului de reproducere și puii au un penaj predominant brun-cenușiu, cu o coadă albăstruie și, la femele, o nuanță roșiatică în jurul ochilor și ciocului. Masculii își schimbă penajul de două ori pe an, trecând la un aspect tern după sezonul de reproducere, deși unii masculi mai în vârstă pot păstra penajul albastru tot anul.

Habitat și răspândire

Splendid Fairywren este răspândit în mare parte a Australiei, din New South Wales central-vestic și sud-vestul Queenslandului până pe coasta Australiei de Vest. Preferă regiunile aride și semi-aride, trăind în savane, tufișuri, păduri uscate de acacia și zone de mallee eucalipt cu arbuști denși. Spre deosebire de ruda sa, Superb Fairywren, această specie nu s-a adaptat bine la zonele urbanizate și a dispărut din unele orașe. Populațiile din estul și vestul Australiei sunt în mare parte sedentare, în timp ce altele pot fi parțial nomade.

Comportament și hrană

Această pasăre este diurnă și extrem de activă, hrănindu-se în principal cu insecte, cum ar fi furnici, lăcuste, greieri, păianjeni și alte artropode, suplimentându-și dieta cu semințe, flori și fructe. Se deplasează în salturi vesele, cu coada ridicată, și își petrece timpul căutând hrană pe sol sau în tufișuri joase, aproape de adăpost. În timpul primăverii și verii, păsările sunt active în reprize, odihnindu-se între sesiunile de hrănire, însoțite de cântece. Iarna, când hrana este mai greu de găsit, ele caută hrană continuu. Splendid Fairywren trăiește în grupuri de 2-8 indivizi, formate dintr-o pereche social monogamă și „ajutoare” (pui din sezoane anterioare sau alte păsări), care apără teritoriul și ajută la creșterea puilor. Comunică printr-un „ciripit” vibrant, un „trrt” de contact și un „tsit” de alarmă, iar femelele emit un „purr” în timpul clocitului.

Advertisement

Reproducere

Sezonul de reproducere are loc între august și ianuarie, uneori extinzându-se până în aprilie, în funcție de condițiile locale. Splendid Fairywren este social monogam, dar sexual promiscuu: perechile se formează pe viață, însă ambii parteneri se împerechează cu alți indivizi, ajutând chiar la creșterea puilor din aceste relații. Masculii atrag femelele prin afișarea petalelor roz sau mov și prin dansuri spectaculoase, precum „zborul căluțului de mare”, o mișcare unduitoare în care masculul își ridică penele capului și coboară lent. Femela construiește singură un cuib oval din iarbă uscată, scoarță și rădăcinele, cu o intrare situată la două treimi de bază. Ea incubează ouăle timp de aproximativ două săptămâni, iar puii sunt hrăniți de întregul grup timp de 13 zile, până devin independenți.

Stare de conservare

Conform IUCN, Splendid Fairywren este clasificat ca fiind de „preocupare scăzută” (Least Concern), având o populație stabilă și larg răspândită, deși nu există estimări precise ale numărului total. Principalele amenințări includ pierderea habitatului din cauza defrișărilor și prădători precum vulpile, pisicile și păsările mai mari (de exemplu, magpies sau kookaburra). Păsările sunt, de asemenea, vulnerabile la accidente cu vehicule, fiind zburătoare slabe. Pentru a-și proteja cuiburile, ele folosesc o tactică de distragere numită „rodent-run”, în care aleargă rapid cu penele zburlite și emit sunete de alarmă.

Curiozități

• Splendid Fairywren este împărțit în patru subspecii (M. s. splendens, M. s. callainus, M. s. melanotus, M. s. emmottorum), care variază ușor în colorit și distribuție, unele fiind inițial considerate specii separate.

• Penajul albastru al masculilor este produs de structuri microscopice din pene care refractează lumina, creând un efect iridescent.

• În 1999, Australia Post a ilustrat din greșeală un Superb Fairywren pe un plic de 45 de cenți destinat Splendid Fairywren.

• Masculii cântă uneori în prezența prădătorilor pentru a-și demonstra curajul, un comportament care îi expune riscului, dar subliniază forța lor.

Splendid Fairywren este o adevărată bijuterie a faunei australiene, combinând frumusețea vizuală cu un comportament social complex. Observarea sa în sălbăticie, mai ales în timpul dansurilor de curtare, este o experiență de neuitat pentru pasionații de natură.

Advertisement