Dezorientații, romanul lui Amin Maalouf, este o meditație profundă asupra identității, exilului și a legăturilor umane puse la încercare de istorie și timp. Publicat în 2012, romanul explorează teme recurente în opera autorului – ciocnirea între culturi, nostalgia și căutarea unui sens într-o lume fracturată – dar o face cu o sensibilitate aparte, ancorată în experiențele personale ale personajelor.

Povestea se centrează pe Adam, un istoric libanez exilat în Franța, care se întoarce în țara natală după 25 de ani, în urma morții unui prieten apropiat, Mourad. Acest eveniment tragic devine catalizatorul unei reuniuni a vechilor prieteni din tinerețe, un grup eterogen unit odinioară de idealuri comune, dar despărțit de războiul civil libanez și de alegerile individuale. Prin ochii lui Adam, Maalouf construiește o narațiune care alternează între prezent și amintirile trecutului, dezvăluind treptat complexitatea relațiilor și a deciziilor care i-au marcat pe protagoniști.

Romanul nu este doar o poveste despre prietenie, ci și o reflecție asupra Libanului, un spațiu sfâșiat de conflicte, dar plin de vitalitate și diversitate culturală. Maalouf, el însuși un exilat, folosește experiența lui Adam pentru a explora sentimentul de dezrădăcinare și imposibilitatea de a aparține pe deplin unui loc.

Stilul lui Maalouf este elegant și introspectiv, cu o proză care curge natural, dar care ascunde o densitate emoțională și filozofică. Autorul evită excesele melodramatice, preferând să lase greutatea emoțiilor să se construiască treptat prin dialoguri și reflecții. Folosirea jurnalului lui Adam ca dispozitiv narativ adaugă o notă de intimitate, permițând cititorului să pătrundă în mintea unui om care se luptă să reconcilieze trecutul cu prezentul.

Advertisement

Unul dintre punctele forte ale romanului este capacitatea lui Maalouf de a crea personaje nuanțate. Fiecare membru al grupului de prieteni – de la pragmaticul Mourad la idealista și pragmatica Tania sau enigmaticul Bilal – aduce o perspectivă diferită asupra vieții și a impactului războiului. Aceste voci multiple oferă o imagine caleidoscopică a societății libaneze, dar și a condiției umane în general.

Dezorientații este, în esență, un roman despre pierdere – pierderea inocenței, a idealurilor, a locului numit „acasă”. Titlul reflectă nu doar starea personajelor, ci și o condiție universală a modernității, în care globalizarea și conflictele par să erodeze certitudinile. Maalouf nu oferă răspunsuri facile, ci invită cititorul să contemple fragilitatea identității și puterea memoriei.

Simbolismul este subtil, dar omniprezent. Libanul însuși devine un personaj, un spațiu care pulsează de frumusețe și durere, un loc unde contradicțiile coexistă. Reuniunea prietenilor, organizată într-o vilă izolată, este un microcosmos al societății, unde ciocnirile ideologice și emoționale reflectă tensiunile mai largi ale lumii.

Advertisement

Din 13 iunie 2025, la Cinema Călărași sosește unul dintre cele mai așteptate thrillere de acțiune ale anului: „Balerina”, regizat de Len Wiseman, o poveste intensă plasată în același univers cinematic ca și seria „John Wick”.

Filmul o are în rolul principal pe Ana de Armas, în interpretarea lui Eve Macarro, o asasină instruită de organizația Ruska Roma. După ce familia îi este ucisă, Eve pornește într-o misiune de răzbunare care o duce adânc în lumea întunecată și sofisticată a ucigașilor plătiți.

În acțiunea ce se desfășoară paralel cu evenimentele din „John Wick 3: Război total”, Eve este ajutată și provocată de personaje familiare: Keanu Reeves ca John Wick, Lance Reddick, Ian McShane, și Norman Reedus, într-o distribuție care promite spectacol și intensitate.

„Balerina” este un film care combină eleganța artei dansului cu brutalitatea luptei, într-o coregrafie vizuală care te ține cu sufletul la gură.

Advertisement

Program Cinema Călărași:

• 13–15 iunie, ora 20:00

• 17–19 iunie, ora 18:00 (luni nu se difuzează)

Miercuri, 18 iunie 2025, la Biblioteca Județeană Călărași, începând cu ora 14:00, va avea loc lansarea cărții „E ultima doză”, semnată de Mihai Viorel Dumitru, un tânăr scriitor de doar 21 de ani, student la Facultatea de Litere.

Opera, așa cum sugerează chiar autorul, este rezultatul unui proces profund interior, cu valențe terapeutice, și promite să ofere publicului nu doar o poveste, ci o introspecție sinceră asupra condiției umane și a sensului eliberării personale.

O „ultimă doză” de introspecție și revelație

„Cred că «ultima» este cuvântul menit să desemneze esența acestei cărți”, declară Mihai. Titlul volumului nu este ales întâmplător. Tânărul autor mărturisește că în jurul acestui cuvânt gravitează toate celelalte sensuri, conturând ideea unei finalități absolute – o încheiere fără posibilitate de revers, atât pentru el, cât și pentru personajele care populează paginile cărții. Fiecare cuvânt scris pare să fie o ultimă confesiune, o ultimă ieșire dintr-un sine captiv.

„Dacă ar fi să aleg câteva cuvinte, probabil aș spune: căutare, obsesie, găsire, dependență, eliberare – în ordinea aceasta”, explică Mihai, oferind o cheie subtilă pentru cititorii care vor să pătrundă în miezul narativ al volumului.

Advertisement

Cartea s-a născut dintr-o nevoie acută de eliberare. Deși ideea i-a venit acum aproximativ trei ani, autorul spune că abia în ultimul an aceasta s-a cristalizat în urma unei „revelații cathartice”. În spatele acestei apariții editoriale se află însă mii de pagini scrise și nescoase la lumină, texte pe care Mihai Viorel Dumitru nu a vrut și poate nu va vrea niciodată să le publice.

„Am scris fiindcă n-am avut cu cine să vorbesc, fiindcă am crezut că cei din jur nu mă vor înțelege”, mărturisește el. În ciuda vârstei fragede, autorul are un raport matur cu scrisul, văzându-l nu doar ca pe o artă, ci ca pe un spațiu de siguranță, de refugiu și de adevăr.

Mihai Viorel Dumitru pășește cu încredere în fața publicului Călărășean

Pentru lansarea de miercuri, Mihai nu are emoții. Dimpotrivă, e nerăbdător să-și întâlnească cititorii și să pornească un dialog real. „Abia aștept!”, spune cu entuziasm. În cadrul evenimentului, el intenționează să vorbească despre desfășurarea acțiunii din carte și să abordeze, într-un mod deschis, problematica liberului arbitru, fără să ofere concluzii definitive. Ideea? Să transforme monologul autorului într-un dialog cu publicul.

Deși lansarea are loc într-un oraș mic, Mihai Viorel Dumitru este încrezător în potențialul cultural al Călărașiului. Tânărul scriitor vede o comunitate diversificată, în continuă dezvoltare, și remarcă inițiativele care promovează educația și cultura locală.

„Cred că oamenii ar trebui să lase puțin deoparte pesimismul ăsta (care ne cam domină de ceva vreme) și să arunce o privire la acești copii și tineri care fac performanțe într-o țară în care educația este la pământ”, subliniază tânărul. „Suntem cel mai frumos paradox”, adaugă el, cu o sinceritate care definește întreaga sa perspectivă.

Advertisement

„E ultima doză” nu este doar un debut literar. Este, poate, primul semnal al unei voci autentice, sensibile și lucide, care merită urmărită. Iar miercuri, 18 iunie, Mihai Viorel Dumitru ne invită să pătrundem în universul său.