Fapt Divers
Băiatul Lup: Povestea fascinantă a lui Marcos Pantoja, crescut printre fiare în Spania anilor ’50
Povestea lui Marcos Rodríguez Pantoja este una dintre cele mai neobișnuite și captivante relatări despre supraviețuire și legătura profundă dintre om și natură. Născut pe 7 iunie 1946, într-o familie săracă din sudul Spaniei, Marcos a avut o copilărie marcată de greutăți și lipsuri. La vârsta de doar șapte ani, în anii ’50, viața sa a luat o turnură dramatică atunci când a fost vândut sau abandonat de familia sa unui fermier care l-a dus să trăiască izolat în munții Sierra Morena, o regiune sălbatică și accidentată din sudul Spaniei. Fermierul, care îl luase pe Marcos pentru a-l ajuta cu munca la oi, a murit la scurt timp, lăsându-l pe băiat complet singur în mijlocul sălbăticiei.
În loc să cedeze în fața foamei și a pericolelor, Marcos, aflat la o vârstă fragedă, a învățat să supraviețuiască într-un mediu ostil, dezvoltând o relație extraordinară cu animalele sălbatice din zonă, în special cu lupii. Timp de aproximativ 12 ani, între 1953 și 1965, el a trăit ca un membru al haitei, învățând să comunice cu lupii prin sunete și gesturi, să vâneze și să se adapteze la viața în sălbăticie. Marcos povestește cum lupii l-au acceptat ca pe unul de-al lor, oferindu-i hrană și protecție, iar el, la rândul său, a învățat să le înțeleagă comportamentul și să trăiască în armonie cu ei. Această perioadă a vieții sale a fost marcată de o conexiune profundă cu natura, dar și de o izolare totală față de societatea umană.
În 1965, Marcos, pe atunci în vârstă de 19 ani, a fost descoperit de Garda Civilă spaniolă și readus forțat în lumea civilizată. Reintegrarea sa în societate a fost extrem de dificilă. Lipsit de contact uman timp de peste un deceniu, Marcos nu mai vorbea fluent și se simțea străin în fața normelor sociale și a vieții moderne. A fost trimis să locuiască într-un sat, unde a fost nevoit să învețe din nou cum să trăiască printre oameni, o tranziție care s-a dovedit a fi dureroasă și plină de provocări. De-a lungul anilor, Marcos a povestit că, deși a învățat să se adapteze, a simțit mereu o nostalgie profundă pentru viața simplă și liberă pe care o dusese alături de lupi.
Povestea sa a rămas relativ necunoscută publicului larg până în 2010, când regizorul spaniol Gerardo Olivares a lansat filmul „Entrelobos” („Printre lupi”), o dramă bazată pe experiențele reale ale lui Marcos. Filmul, care combină elemente de ficțiune cu relatări autentice, prezintă viața băiatului în sălbăticie, punând accent pe legătura sa cu lupii și pe lupta sa de a se reintegra în societate. „Entrelobos” a avut un impact semnificativ, aducând în atenția lumii această poveste incredibilă și ridicând întrebări despre relația omului cu natura și despre ce înseamnă, cu adevărat, să fii „civilizat”. Filmul a fost bine primit de critici și a contribuit la recunoașterea lui Marcos ca o figură emblematică a supraviețuirii și a rezilienței.
După lansarea filmului, Marcos, care trăia o viață modestă în Galicia, Spania, a devenit o figură de interes public. El a oferit interviuri și a participat la documentare, împărtășind detalii despre anii petrecuți în sălbăticie și despre dificultățile adaptării la viața modernă. Marcos a povestit deseori că, pentru el, lupii au fost o familie mai bună decât oamenii, oferindu-i afecțiune și un sentiment de apartenență pe care nu l-a mai regăsit niciodată în societate. Deși a învățat să trăiască printre oameni, el a rămas profund marcat de experiențele sale și a pledat pentru respectul față de natură și animale.
Povestea lui Marcos Pantoja nu este doar o relatare despre supraviețuire, ci și o reflecție asupra naturii umane, a izolării și a legăturilor neașteptate care se pot forma între specii.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Pe 26 aprilie 1994, zborul China Airlines 140, operat cu un Airbus A300B4-622R (înmatriculat B-1816), s-a prăbușit în timpul unei tentative de aterizare pe aeroportul din Nagoya, Japonia, marcând cea mai gravă catastrofă aviatică din istoria companiei China Airlines și al doilea cel mai mortal accident aviatic din Japonia, după prăbușirea zborului Japan Airlines 123 din 1985. Din cele 271 de persoane aflate la bord (256 de pasageri și 15 membri ai echipajului), doar 7 pasageri au supraviețuit, toți așezați în rândurile 7-15.
Zborul, care decolase de la Aeroportul Internațional Chiang Kai-shek (astăzi Taiwan Taoyuan) din Taipei, Taiwan, la ora 16:53, a avut un parcurs normal până în apropierea aeroportului din Nagoya. În momentul apropierii finale pentru aterizare pe pista 34, sub control manual al prim-ofițerului Chuang Meng-jung, maneta de „go-around” (TO/GA) a fost declanșată accidental, punând autopilotul în modul de urcare. În loc să dezactiveze autopilotul, echipajul a încercat să corecteze manual traiectoria, împingând manșa în jos, în timp ce autopilotul continua să ridice botul avionului. Această luptă între intervenția umană și automatizare a dus la o pierdere a portanței, avionul intrând în stall aerodinamic și prăbușindu-se pe sol la ora 20:15, în apropierea taxiway-ului E1, la doar câteva sute de metri de pistă. Impactul violent și incendiul ulterior au distrus complet aeronava, livrată companiei în 1991.
Investigația oficială, condusă de Comisia Japoneză de Investigare a Accidentelor Aeriene (JAAIC), a identificat drept cauză principală eroarea echipajului, care nu a dezactivat autopilotul și nu a gestionat corect viteza și comenzile. Totuși, designul sistemului de control al zborului al Airbus A300 a fost, de asemenea, pus sub semnul întrebării. Airbus emisese anterior un buletin de service (SB A300-22-6021) care recomanda modificarea computerelor de control al zborului pentru a dezactiva autopilotul la aplicarea unei forțe de peste 15 kg pe manșă, dar China Airlines nu implementase această modificare, considerând-o neurgentă. Lipsa unui simulator A300 în Taipei și antrenamentul insuficient al piloților au fost factori agravanți.
În urma accidentului, Administrația Aeronautică Civilă din Taiwan a ordonat pe 7 mai 1994 reantrenarea și reevaluarea tuturor piloților de A300-600R de la China Airlines, iar Airbus a reclasificat modificarea buletinului de service ca fiind „obligatorie”. În decembrie 2003, Curtea Districtuală din Nagoya a ordonat companiei China Airlines să plătească despăgubiri de 5 miliarde de yeni pentru 232 de victime, dar a absolvit Airbus de responsabilitate. Supraviețuitorii, printre care și trei copii, au suferit răni grave, iar tragedia a rămas un punct de cotitură în istoria aviației, evidențiind pericolele interacțiunii deficitare între piloți și automatizări.
Memoriale au avut loc în Kasugai, prefectura Aichi, în 2014 și 2024, pentru a comemora victimele la 20, respectiv 30 de ani de la accident. China Airlines a retras numărul de zbor CI140, înlocuindu-l cu CI150, și a continuat să opereze ruta cu aeronave Airbus A330-300.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Blue-bellied Roller este o pasăre exotică din familia Coraciidae, recunoscută pentru coloritul său spectaculos și comportamentul aerian acrobatic. Trăiește în regiunile de savană din vestul și centrul Africii, fiind o prezență constantă în zonele împădurite deschise, cu arbori izolați.
Descriere – Pasărea are o lungime de aproximativ 28–30 cm, cu o coadă prevăzută cu două pene alungite. Capul este alb-crem, spatele brun închis, iar abdomenul și aripile sunt de un albastru intens, metalic. Sexele sunt asemănătoare, iar juvenilii prezintă culori mai estompate.
Comportament și dietă – Este o specie insectivoră, hrănindu-se cu lăcuste, gândaci și alte insecte mari. Vânează de pe un punct de observație, lansându-se rapid spre pradă. În sezonul de împerechere, execută zboruri acrobatice și emite sunete aspre, repetitive. Cuibărește în cavități de arbori și este monogamă.
Răspândire și conservare – Distribuția sa se întinde din Senegal până în nord-estul Republicii Democrate Congo. Este o specie rezidentă, cu o populație stabilă, clasificată de IUCN ca fiind cu risc scăzut (Least Concern), datorită ariei largi de răspândire și adaptabilității la habitat.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Fapt Divers
1985 – Tragedia din Gander: Misterul zborului Arrow Air 1285 care a înghețat cerul Canadei
Pe 12 decembrie 1985, un avion DC-8 al companiei Arrow Air s-a prăbușit la scurt timp după decolarea de pe aeroportul din Gander, Newfoundland, Canada, într-un accident devastator care a curmat viețile a 256 de persoane. Zborul 1285 transporta militari americani și membri ai echipajului, fiind în drum spre Fort Campbell, Kentucky, după o misiune de menținere a păcii în Sinai, Egipt.
Incidentul s-a petrecut în condiții meteorologice dificile, cu zăpadă și temperaturi scăzute, iar ancheta oficială a indicat acumularea de gheață pe aripi drept cauza principală a prăbușirii. Cu toate acestea, speculațiile și teoriile conspirației, inclusiv posibilitatea unui act de sabotaj, au persistat ani, din cauza naturii sensibile a misiunii pasagerilor și a lipsei unor răspunsuri definitive.
Catastrofa din Gander rămâne una dintre cele mai grave accidente aviatice din istoria Canadei, marcând profund comunitatea locală și familiile victimelor. În memoria celor pierduți, un monument a fost ridicat în apropierea locului tragediei, iar evenimentul continuă să fie un subiect de reflecție asupra siguranței aeriene.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Școlile din Jegălia, în criză: fără bani pentru fochiști și cu o clădire degradată în așteptarea reabilitării
Cipru – România: Cine transmite meciul din preliminariile CM 2026
Israelul zguduie Doha: Atac aerian asupra liderilor Hamas declanșează condamnări vehemente din partea Qatarului
O fetiță de 4 ani, acroșată de o mașină a Poliției Locale pe o stradă din cartierul Fantoma
VIDEO. Copiii se joacă lângă șine. Parcul Constructorilor, vandalizat și nesigur
