Copilăria și primii ani
Pablo Emilio Escobar Gaviria s-a născut pe 1 decembrie 1949, în Rionegro, un oraș mic din departamentul Antioquia, Columbia. A crescut într-o familie modestă, fiind al treilea dintre cei șapte copii ai lui Abel Escobar, un fermier, și ai Hermildei Gaviria, o profesoară. Familia s-a mutat în Medellín, în suburbia Envigado, unde Pablo a petrecut mare parte din copilărie. De mic, Escobar a arătat o ambiție ieșită din comun, dar și o înclinație spre activități ilicite. Se spune că fura pietre de mormânt, le șlefuia și le revindea, o poveste care, deși neverificată, ilustrează spiritul său antreprenorial îndreptat spre căi neortodoxe.
În adolescență, Escobar a început să se implice în mici infracțiuni: vindea țigări de contrabandă, fura mașini și organiza scheme de loterie falsă. Aceste activități i-au adus primii bani și i-au construit o reputație în cartierele sărace din Medellín. Deși nu a fost un elev strălucit, era carismatic și capabil să câștige loialitatea celor din jur, o trăsătură care i-a definit întreaga viață.
Ascensiunea în lumea traficului de droguri
La sfârșitul anilor 1960 și începutul anilor 1970, Escobar a intrat în lumea contrabandei, inițial cu mărfuri obișnuite, dar curând a descoperit potențialul cocainei. În acea perioadă, cererea pentru cocaină în Statele Unite creștea exponențial, iar Columbia devenea un centru al producției și distribuției. Escobar a început ca intermediar, transportând cocaină pentru contrabandiști mai mari, dar ambiția sa l-a împins să preia controlul.
În 1975, Escobar a fondat ceea ce avea să devină Cartelul din Medellín, o organizație care a dominat comerțul global cu cocaină în anii 1980. Folosind contactele sale, charisma și o combinație de violență și mită, el a construit o rețea vastă care includea producători, distribuitori și oficiali corupți. Cartelul controla aproape fiecare aspect al afacerii: de la cultivarea frunzelor de coca în Peru și Bolivia, la procesarea cocainei în laboratoarele din jungla columbiană, până la distribuția în SUA și Europa.
Escobar era cunoscut pentru strategia sa de „plata o plomo” (argint sau plumb), adică mită sau moarte. Funcționari publici, polițiști și judecători erau fie cumpărați, fie eliminați. Această tactică i-a permis să opereze cu o impunitate aproape totală în primii ani. Până la sfârșitul anilor 1970, Escobar era deja unul dintre cei mai bogați oameni din Columbia, iar influența sa creștea rapid.
Viața personală și imaginea publică
În 1976, Escobar s-a căsătorit cu Maria Victoria Henao, care avea doar 15 ani la acea vreme. Cei doi au avut doi copii: Juan Pablo (născut în 1977) și Manuela (născută în 1984). Deși era un criminal notoriu, Escobar era devotat familiei sale și își dorea să le ofere o viață luxoasă. Construită pe banii din droguri, averea sa includea proprietăți extravagante, precum Hacienda Nápoles, o moșie uriașă cu grădină zoologică privată, mașini de lux și chiar un aeroport privat.
În paralel, Escobar a cultivat o imagine de „om al poporului”. A investit sume uriașe în comunitățile sărace din Medellín, construind case, terenuri de fotbal și spitale. Pentru mulți locuitori ai cartierelor defavorizate, el era un erou, un „Robin Hood” care le oferea ceea ce statul nu le putea da. Această popularitate i-a adus un sprijin local considerabil și i-a complicat eforturile autorităților de a-l captura.
Apogeul puterii
Până în anii 1980, Cartelul din Medellín controla aproximativ 80% din traficul global de cocaină. Escobar câștiga miliarde de dolari anual, iar revista Forbes l-a inclus pe lista celor mai bogați oameni din lume. Banii veneau în cantități atât de mari, încât se spune că ascundea teancuri de dolari în pereții caselor sau îi îngropa în câmpuri, pierzând milioane din cauza șobolanilor sau a umezelii.
Cu toate acestea, puterea sa atrăgea și atenția autorităților columbiene și americane. În 1982, Escobar a încercat să intre în politică, candidând pentru un loc în Congresul Columbiei ca membru al Partidului Liberal. A fost ales, dar cariera sa politică a fost de scurtă durată. ministrul justiției, Rodrigo Lara Bonilla, a dezvăluit legăturile sale cu traficul de droguri, ceea ce a dus la excluderea lui Escobar din Congres. În 1984, Escobar a ordonat asasinarea lui Lara Bonilla, un act care a marcat începutul unui război deschis între Cartelul din Medellín și statul columbian.