Fapt Divers
Cetatea Poenari – fenomene paranormale
Amplasată pe vârful Muntelui Cetățuia, la o altitudine de 850 de metri, în Cheile Argeșului, Cetatea Poenari este mai mult decât o fortăreață istorică. Cunoscută drept „adevărata cetate a lui Vlad Țepeș”, această construcție din secolul al XIV-lea emană o aură de mister, fiind asociată cu legende întunecate și fenomene considerate paranormale. Înconjurată de stânci abrupte și păduri dese, cetatea atrage atât pasionați de istorie, cât și pe cei fascinați de supranatural, datorită poveștilor sale tulburătoare și atmosferei încărcate.
Legenda lui Vlad Țepeș și blestemele cetății
Cetatea Poenari este strâns legată de figura lui Vlad Țepeș, domnitorul Țării Românești, al cărui renume de „Dracula” a inspirat atât literatură, cât și superstiții. Construită, conform legendei, cu munca forțată a boierilor trădători, cetatea ar fi fost blestemată încă de la temelie. Localnicii povestesc că sângele și suferința celor care au ridicat fortăreața au impregnat zidurile cu o energie malefică. Se spune că, în noaptea de Sânziene, umbrele boierilor condamnați pot fi văzute pe ziduri, în timp ce gemete și zgomote de lanțuri răsună în depărtare.
Una dintre cele mai cunoscute legende este cea a soției lui Vlad, Ana (sau Elisabeta, în unele versiuni), care s-ar fi aruncat de pe metereze pentru a scăpa de turcii care asediau cetatea. Fantoma ei ar bântui încă ruinele, fiind văzută sub forma unei siluete albe care plutește în apropierea turnului principal. Vizitatorii povestesc despre senzații de frig inexplicabile sau sentimentul că sunt urmăriți, mai ales în zona unde se crede că Ana și-ar fi găsit sfârșitul.
Fenomene inexplicabile raportate
Cetatea Poenari este renumită pentru fenomenele stranii care au loc în perimetrul său. Cei 1.480 de trepte care duc spre cetate sunt, pentru mulți, mai mult decât o provocare fizică. Unii turiști au raportat senzații de greutate în piept sau amețeli inexplicabile pe parcursul urcării, atribuite unei „energii ciudate” a locului. În apropierea ruinelor, aparatele electronice, precum telefoanele sau camerele foto, se descarcă rapid sau funcționează defectuos, fără o explicație tehnică.
Noaptea, cetatea devine și mai enigmatică. Paznicii și excursioniștii care au campat în zonă au descris lumini inexplicabile, ca niște sfere mici care plutesc deasupra ruinelor, și sunete care par să vină din interiorul zidurilor – pași, șoapte sau chiar strigăte înăbușite. În 2018, un grup de cercetători ai fenomenelor paranormale a realizat o investigație nocturnă, raportând fluctuații electromagnetice anormale și o „prezență” detectată în sala principală a cetății, unde Vlad Țepeș ar fi ținut sfat cu apropiații săi.
„Poarta spre altă lume”
O altă poveste intrigantă vorbește despre o presupusă „poartă energetică” ascunsă în subteranele cetății. Conform unor legende locale, în timpul domniei lui Vlad, un tunel secret ar fi fost folosit pentru a scăpa de asedii, dar și pentru ritualuri misterioase. Deși tunelul nu a fost descoperit, unii cred că această poartă ar fi un punct de trecere către o altă dimensiune, ceea ce ar explica fenomenele paranormale. În anii ’80, un grup de speologi care explora zona a raportat dispariția temporară a unui membru, care a reapărut după câteva ore, confuz și incapabil să explice unde a fost.
Influența naturii și a izolării
Izolarea cetății, accesibilă doar printr-o urcare anevoioasă, contribuie la atmosfera sa stranie. Vânturile care bat prin Cheile Argeșului creează sunete care par a fi vaiete, iar ceața densă care învăluie uneori cetatea amplifică senzația de ireal. Localnicii spun că pădurea din jur este „vie”, iar animalele evită instinctiv zona ruinelor după apusul soarelui. Aceste elemente naturale, combinate cu istoria sângeroasă a locului, alimentează percepția că Poenari este un spațiu unde granița dintre lumea fizică și cea spirituală este subțire.
O punte între istorie și paranormal
Dincolo de legende, Cetatea Poenari rămâne un monument istoric impresionant, restaurat parțial în secolul al XX-lea, dar păstrând o mare parte din farmecul său medieval. Asocierea cu Vlad Țepeș și mitul lui Dracula a transformat-o într-un magnet pentru turiști, dar poveștile despre fenomenele paranormale adaugă un strat suplimentar de fascinație. Fie că sunt rezultatul imaginației, al istoriei tumultuoase sau al unor energii inexplicabile, misterele cetății continuă să intrige.
Cetatea Poenari este un loc unde istoria și paranormalul se împletesc, creând o experiență unică pentru cei care îi trec pragul. De la legendele despre blesteme și fantome la fenomenele inexplicabile raportate de vizitatori, fortăreața lui Vlad Țepeș rămâne învăluită în mister. Dacă te aventurezi pe cele 1.480 de trepte, fii pregătit nu doar pentru o lecție de istorie, ci și pentru o întâlnire cu necunoscutul.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Tamarinul împărat (Saguinus imperator) este o specie de maimuță mică, plină de farmec, originară din pădurile tropicale ale bazinului Amazonului. Cunoscut pentru aspectul său distinctiv, cu o „mustță” albă, lungă și elegantă, care contrastează cu blana sa de culoare închisă, tamarinul împărat este una dintre cele mai carismatice primate din America de Sud. Această specie a fost numită în onoarea împăratului german Wilhelm al II-lea, datorită asemănării mustăților sale cu cele ale monarhului.
Tamarinul împărat este o maimuță de dimensiuni reduse, măsurând între 23 și 26 cm în lungime, fără a include coada, care poate ajunge până la 40 cm. Greutatea sa variază între 400 și 550 de grame. Blana sa este predominant gri-maronie, cu nuanțe aurii sau roșiatice pe spate, iar mustățile albe, lungi și bine definite sunt trăsătura sa cea mai emblematică. Membrele sale sunt agile, adaptate pentru sărituri și cățărări rapide prin coronamentul pădurii.
Această specie trăiește în pădurile tropicale umede din vestul bazinului Amazonului, în țări precum Brazilia, Peru, Bolivia și estul Ecuadorului. Preferă pădurile primare și secundare, unde copacii înalți și vegetația densă oferă adăpost și hrană. Tamarinii împărați sunt arboricoli, petrecând majoritatea timpului în copaci, la înălțimi de 10-30 de metri.
Tamarinii împărați sunt animale sociale, trăind în grupuri mici de 2 până la 8 indivizi, conduse de o femelă dominantă. Aceste grupuri sunt foarte unite, membrii comunicând prin sunete variate, de la ciripituri la fluierături. Dieta lor este omnivoră, incluzând fructe, nectar, seva copacilor, insecte și ocazional vertebrate mici, precum broaște sau șopârle. Seva copacilor reprezintă o sursă importantă de hrană, mai ales în sezonul uscat.
Tamarinul împărat are un sistem de reproducere cooperativ. Femela dominantă este singura care se reproduce în grup, dând naștere de obicei la gemeni, o trăsătură comună la tamarini. Perioada de gestație durează aproximativ 140 de zile, iar puii sunt îngrijiți de toți membrii grupului, inclusiv de masculi, care joacă un rol esențial în transportul și protejarea acestora.
Deși tamarinul împărat nu este în prezent clasificat ca specie pe cale de dispariție, habitatul său este amenințat de defrișări, agricultură și extinderea infrastructurii. Conservarea pădurilor amazoniene este crucială pentru supraviețuirea acestei specii. Programele de monitorizare și protejare a habitatului contribuie la menținerea populațiilor stabile.
Curiozități
-
Mustățile impresionante ale tamarinului împărat nu sunt doar decorative; ele pot juca un rol în comunicarea vizuală.
-
Acești tamarini sunt extrem de agili, putând sări până la 2 metri între ramuri.
-
În captivitate, tamarinii împărați pot trăi până la 20 de ani, dar în sălbăticie durata lor de viață este mai scurtă din cauza prădătorilor și a condițiilor de mediu.
Tamarinul împărat este o adevărată bijuterie a pădurilor amazoniene, combinând un aspect adorabil cu un comportament complex și fascinant. Protejarea habitatului său este esențială pentru a ne asigura că această maimuță carismatică va continua să încânte generațiile viitoare.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Amazon Kingfisher (Chloroceryle amazona), cunoscut și sub numele de „martin pescar amazonian”, este o pasăre spectaculoasă din familia Alcedinidae, renumită pentru penajul său vibrant și abilitățile sale de vânător. Această specie populează zonele joase ale tropicelor americane, din sudul Mexicului până în nordul Argentinei, fiind un simbol al ecosistemelor acvatice din regiune.
Caracteristici fizice
Amazon Kingfisher este o pasăre de talie medie, cu o lungime de aproximativ 29-30 cm și o greutate între 98 și 140 de grame. Are o siluetă tipică de martin pescar, cu un cioc lung și robust, o creastă ciufulită și o coadă scurtă. Penajul său superior este de un verde-bronz uleios, cu un guler alb distinct în jurul gâtului. Masculii se remarcă prin pieptul de un cărbune ruf roșcat și flancuri verzi, în timp ce femelele au pieptul alb cu pete verzi care se extind peste piept. Puii seamănă cu femelele, dar au pete albe pe aripile superioare și un cioc cu o pată galbenă.
Habitat și distribuție
Această specie este răspândită din statele mexicane Sinaloa și Tamaulipas, prin America Centrală, până în Columbia, Venezuela și estul Anzilor, ajungând în sud până în centrul Argentinei. A fost observată ocazional ca specie rătăcitoare în Aruba, Trinidad și Texas. Amazon Kingfisher preferă râurile mari, atât cu debit lent, cât și rapid, precum și malurile împădurite ale lacurilor și lagunelor de apă dulce. Poate fi găsită și în lagune salmastre, mangrove sau estuare de maree, dar evită pădurile dense, preferând peisaje deschise. Trăiește de obicei sub 1.200 m altitudine, dar a fost observată până la 2.500 m în Venezuela.
Comportament și reproducere
Amazon Kingfisher este, în general, o pasăre sedentară, cu excepția unor cazuri rare de rătăcire. Vânează de pe un punct de observație, cum ar fi o ramură sau o stâncă, de unde se aruncă în apă pentru a prinde pești, în special din familia Characidae, și crustacee. Ocazional, planează deasupra apei înainte de a plonja. Strigătele sale sunt variate, incluzând un „tek” sau „klek” ascuțit, un „chrit” staccato care poate deveni un zdrăngănit, și o serie de note clare, accelerate, considerate semnale de salut sau alarmă.
Sezonul de reproducere variază geografic, în America Centrală având loc în prima jumătate a anului. Perechile excavează împreună un tunel înclinat în malurile râurilor, lung de până la 1,6 m, cu o cameră de cuib la capăt. Femela depune 3-4 ouă, iar incubația, care durează aproximativ 22 de zile, este realizată în principal de femelă noaptea și de mascul ziua. Puii părăsesc cuibul la 29-30 de zile după eclozare.
Dieta
Dieta Amazon Kingfisher constă în principal din pești și crustacee, dar poate include și insecte acvatice sau amfibieni, în funcție de disponibilitate. Tehnica sa de vânătoare, care implică plonjarea precisă din poziție fixă, demonstrează o adaptare remarcabilă pentru mediul acvatic.
Conservare
Conform IUCN, Amazon Kingfisher este clasificat ca specie cu risc scăzut (Least Concern), cu o populație estimată la cel puțin 500.000 de indivizi maturi. Deși are o distribuție geografică extrem de largă, populația sa este în scădere din cauza degradării habitatului, inclusiv defrișările, poluarea apelor și construcția de baraje. Prezența sa este un indicator important al sănătății ecosistemelor acvatice.
Curiozități
-
Amazon Kingfisher este mai mare decât ruda sa, Green Kingfisher, dar mai mic decât Ringed Kingfisher, fiind ușor de distins prin ciocul său masiv și creasta ciufulită.
-
Spre deosebire de alte specii de martini pescari, nu regurgitează resturi de pește, sistemul său digestiv procesând complet prada.
-
Este o pasăre solitară sau întâlnită în perechi, fiind extrem de teritorială, mai ales în sezonul de reproducere.
Amazon Kingfisher este un adevărat maestru al apelor tropicale, combinând frumusețea cu abilități de vânătoare remarcabile, fiind o prezență vitală în ecosistemele Neotropicelor.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
În secolul al XIX-lea, lumea era în plină transformare tehnologică, iar electricitatea devenea o forță care promitea să schimbe viața cotidiană. În acest context, un mic oraș din Statele Unite ale Americii a intrat în istorie ca fiind primul care a beneficiat de iluminat public electric, marcând un moment de cotitură în evoluția urbană.
Cleveland, Ohio: Pionierul iluminatului electric
În anul 1880, orașul Cleveland, Ohio, a devenit primul oraș din lume care a implementat un sistem de iluminat public electric pe scară largă. Acest progres a fost posibil datorită inovațiilor lui Charles F. Brush, un inventator și inginer american care a dezvoltat un sistem eficient de iluminat cu arc electric. Pe 29 aprilie 1880, în Public Square, centrul orașului Cleveland, au fost instalate 12 lămpi cu arc electric, care au luminat străzile într-un mod nemaiîntâlnit până atunci.
Sistemul lui Brush utiliza un generator dynamo pentru a produce electricitate, care era apoi transmisă către lămpile cu arc. Aceste lămpi produceau o lumină intensă, mult superioară felinarelor cu gaz sau ulei folosite până atunci. Locuitorii orașului au fost uimiți de spectacolul luminii electrice, care a transformat noaptea într-o scenă vibrantă, plină de posibilități.
Iluminatul electric din Cleveland nu a fost doar o realizare tehnică, ci și un catalizator pentru schimbări sociale și economice. Străzile iluminate au sporit siguranța publică, au extins orele de activitate comercială și au încurajat viața de noapte. De asemenea, acest moment a inspirat alte orașe din lume să adopte tehnologia electrică, pregătind terenul pentru electrificarea globală.
De ce Cleveland?
Alegerea orașului Cleveland nu a fost întâmplătoare. Orașul era un centru industrial în plină dezvoltare, iar Charles Brush, care locuia în Cleveland, a avut sprijinul autorităților locale pentru a-și testa invențiile. Succesul experimentului din Public Square a demonstrat fiabilitatea sistemului și a deschis calea pentru extinderea iluminatului electric în alte orașe, precum New York și Londra.
Un pas spre modernitate
Povestea primului oraș iluminat electric este mai mult decât o notă de subsol în istoria tehnologiei. Este o poveste despre curaj, inovație și dorința de a transforma lumea. Cleveland a arătat lumii că electricitatea nu era doar o curiozitate științifică, ci o forță capabilă să redefinească modul în care trăim.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Cutremur de 4.4 în Gorj, Oltenia: Seism resimțit puternic în Târgu Jiu pe 22 August 2025
Cod galben de caniculă și instabilitate atmosferică în județul Călărași
Află și tu care este valoarea normală a tensiunii tale în funcție de vârstă
O fetiță de 4 ani, acroșată de o mașină a Poliției Locale pe o stradă din cartierul Fantoma
VIDEO. Copiii se joacă lângă șine. Parcul Constructorilor, vandalizat și nesigur
