Direcția Generală Politici în Industrie Alimentară și Comerț (DGPIAC), subordonată Ministerului Agriculturii, atrage atenția printr-o structură neobișnuită: patru funcții de conducere pentru doar 14 angajați. Din cele 31 de posturi alocate, 13 sunt vacante, iar 9 dintre acestea urmează să fie desființate, conform Legii nr. 296/2023, ca parte a reorganizării ministerului, potrivit unui reportaj Digi24.

Astfel, direcția operează cu un director general, un director și doi șefi de serviciu, care supervizează doar 14 angajați. Amelia Rus, directoarea generală a DGPIAC, a refuzat să comenteze această situație, declarând că nu este responsabilă de structura organizatorică. „Nu sunt de la resurse umane. Structura este aprobată prin ordin de ministru și reglementată printr-o hotărâre de guvern. Nu am mandat să discut despre asta”, a spus ea pentru Digi24.

Un alt aspect controversat este salariul directorului general. În 2024, Amelia Rus a avut alocat un buget salarial de 284.000 de lei anual, echivalentul a aproximativ 24.000 de lei lunar, sumă care depășește salariul premierului României (circa 15.000 de lei lunar). Declarațiile de avere arată o creștere semnificativă a veniturilor sale: 145.119 lei în 2022 (aproximativ 12.000 de lei/lună) și 171.086 lei în 2023 (circa 14.000 de lei/lună).

Aceste dezvăluiri ridică întrebări despre eficiența și transparența structurii de conducere din cadrul DGPIAC, în contextul în care ministerul trece printr-un proces de reorganizare.

Advertisement

• Compania Ecoaqua SA Călărași a anunțat o avarie la rețeaua de apă de pe strada Victoriei, fiind necesară oprirea temporară a furnizării apei potabile pentru locatarii blocurilor F.

Din cauza unei avarii apărute la rețeaua de distribuție a apei potabile de pe strada Victoriei, compania Ecoaqua SA Călărași a fost nevoită să întrerupă alimentarea cu apă în zona blocurilor F.

Reprezentanții societății anunță că echipele de intervenție se află deja la fața locului și lucrează pentru remedierea defecțiunii, durata estimată a intervenției fiind de aproximativ două ore. Avaria a fost anunțată la 12.15.

Ecoaqua mulțumește locatarilor pentru înțelegere și recomandă ca, după reluarea furnizării, apa să fie lăsată să curgă câteva minute înainte de consum, pentru limpezire.

Advertisement

Istoria familiei Gucci este o cronică fascinantă a rafinamentului italian, a ambiției antreprenoriale și a decadenței care însoțește uneori succesul. Totul începe la începutul secolului XX, cu Guccio Gucci, un tânăr florentin care lucrează ca hamal la prestigiosul Hotel Savoy din Londra. Acolo, observând bagajele luxoase ale aristocrației britanice, se naște în el dorința de a crea produse care să reflecte eleganța și statutul social. Revenit în Florența, în 1921, deschide un mic atelier de articole din piele, punând bazele brandului Gucci.

Inițial, Gucci producea valize, genți și accesorii din piele de o calitate excepțională, inspirate de stilul englez, dar cu măiestria artizanală italiană. Produsele devin rapid populare în rândul elitei italiene, iar succesul îl determină pe Guccio să-și implice fiii – Vasco, Aldo, Ugo și Rodolfo – în afacere. În anii ’50, aceștia extind brandul la nivel internațional, deschizând magazine în Roma, Milano, Londra și New York. Gucci devine sinonim cu luxul italian, cu o estetică sofisticată și o identitate vizuală distinctă, marcată de logo-ul dublu G și de imprimeurile ecvestre.

Dar odată cu expansiunea vine și tensiunea. În anii ’70 și ’80, familia Gucci este măcinată de conflicte interne, rivalități între frați și lupte pentru controlul companiei. Aldo, figura dominantă, este acuzat de evaziune fiscală și încarcerat, iar Maurizio Gucci, fiul lui Rodolfo, preia conducerea companiei într-un climat tensionat. Maurizio încearcă să modernizeze brandul, dar deciziile sale financiare controversate și izolarea față de ceilalți membri ai familiei duc la pierderea controlului asupra companiei. În 1993, Maurizio vinde ultimele acțiuni, iar Gucci nu mai aparține familiei.

Tragedia atinge apogeul în 1995, când Maurizio este asasinat în Milano, în plină zi, la ordinul fostei sale soții, Patrizia Reggiani, într-un caz care șochează opinia publică și devine subiectul filmului House of Gucci. Procesul care urmează dezvăluie o lume de gelozii, trădări și decadență, în care luxul și disperarea se împletesc într-un tablou tulburător.

Advertisement

După această perioadă întunecată, Gucci renaște sub conducerea unor directori creativi vizionari. Tom Ford, în anii ’90, transformă brandul într-un simbol al erotismului sofisticat și al modernității. Mai târziu, Alessandro Michele aduce o estetică eclectică, barocă și poetică, care cucerește o nouă generație. Astăzi, Gucci este parte din grupul Kering și rămâne unul dintre cele mai influente branduri de modă din lume.

Povestea familiei Gucci este, în esență, o tragedie modernă cu accente shakespeariene – o dinastie care a creat un imperiu al luxului, dar care s-a destrămat sub greutatea propriilor ambiții. Este o lecție despre geniu, stil, putere și fragilitatea relațiilor umane în fața succesului.