Fapt Divers
Spitalul Poștelor și poveștile sale stranii
Spitalul Poștelor, aflat în Centrul Vechi al Bucureștiului, lângă Biserica Stavropoleos, e una dintre acele clădiri care par banale ziua, dar despre care se spun multe noaptea. Construit în secolul al XIX-lea, a fost inițial un spital pentru angajații Poștei Române și familiile lor. Astăzi, e mai degrabă o clădire administrativă, dar faima sa vine din legendele paranormale care circulă de zeci de ani, transformând-o într-un punct de interes pentru cei pasionați de povești cu fantome și fenomene inexplicabile.
Ce se spune, mai exact? În primul rând, localnicii zic că o aripă a clădirii, mai ales cea dinspre strada Smârdan, e bântuită. Se vorbește despre gemete și sunete de pași care se aud noaptea, când zona e pustie. Unii trecători, mai ales iarna, când străzile sunt învăluite în ceață, spun că au auzit plânsete venind dinspre clădire, deși ferestrele sunt închise și nu e nimeni înăuntru. Alții povestesc despre umbre care par să se miște în spatele geamurilor, chiar și în camere care sunt abandonate de ani buni.
De unde vin aceste legende? Se pare că istoria clădirii a hrănit imaginația. În anii 1800, Spitalul Poștelor era un loc unde ajungeau oameni cu boli grave – de la tuberculoză la infecții care astăzi s-ar trata ușor. Pe atunci, însă, lipsa tehnologiei medicale și condițiile precare însemnau că mulți pacienți nu plecau vii de aici. Unele povești merg mai departe și spun că în clădire s-ar fi întâmplat lucruri sinistre, cum ar fi furtul de organe sau experimente medicale dubioase. Nu există documente care să confirme așa ceva, dar zvonurile au prins rădăcini, mai ales că rata mare a deceselor din epocă dădea loc de speculații.
O altă poveste recurentă e despre un fost pacient, un lucrător al Poștei, care ar fi murit în chinuri într-una din camere. Se zice că spiritul lui n-a părăsit niciodată clădirea și că e responsabil pentru zgomotele ciudatele. Cei care au lucrat în clădire, mai ales paznicii de noapte, au raportat uneori că luminile pâlpâie fără motiv sau că simt o prezență rece în anumite zone, în special la etajele superioare.
Interesant este faptul că legendele nu se opresc doar la clădire. Străduțele din jur, care duc spre Teatrul de Comedie, sunt și ele considerate „ciudățele” de unii. Turiștii care fac tururi nocturne ale Centrului Vechi sunt avertizați să nu se apropie prea mult de Spitalul Poștelor, mai ales după miezul nopții, pentru că „ceva” ar putea să-i urmeze. Ghizii locali, care cunosc bine folclorul urban, spun că zona e un fel de „punct energetic” al Bucureștiului, unde spiritele celor care au murit în suferință ar rămâne captive.
Scepticii, desigur, au altă părere. Pentru ei, sunetele ciudate sunt doar scârțâiturile unei clădiri vechi, iar umbrele sunt doar jocuri de lumină de la felinare. Cât despre poveștile cu fantome, ei le pun pe seama imaginației și a dorinței oamenilor de a găsi mister în locurile vechi. Totuși, chiar și cei mai raționali admit că Spitalul Poștelor are o atmosferă apăsătoare, mai ales noaptea, când străzile sunt goale.
În ultimii ani, clădirea a atras atenția vânătorilor de fenomene paranormale. Unii au venit cu aparatură, încercând să înregistreze voci sau să detecteze schimbări de temperatură. Rezultatele sunt mixte: câțiva susțin că au captat sunete inexplicabile, dar nimic nu a fost considerat dovadă clară. Totuși, poveștile continuă să circule, alimentate de istoria locului și de fascinația pentru necunoscut.
Dacă treci prin Centrul Vechi și ajungi în fața Spitalului Poștelor, poate n-o să vezi sau auzi nimic ieșit din comun. Dar, când te uiți la ferestrele întunecate și simți vântul rece pe străduța pustie, e greu să nu te întrebi dacă nu cumva legendele au un sâmbure de adevăr. Până la urmă, într-un oraș ca Bucureștiul, cu atâtea straturi de istorie, cine știe ce umbre mai ascund clădirile vechi?
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Finchul de Căpșuni: O pasăre exotică fascinantă
Finchul de căpșuni, cunoscut și sub numele de Amadina fasciata sau finch cu gât tăiat, este o pasăre mică și vibrantă, originară din regiunile aride și semi-aride ale Africii Subsahariene. Cu un colorit atrăgător și un comportament sociabil, această specie este extrem de apreciată de iubitorii de păsări exotice din întreaga lume, fiind adesea crescută în captivitate datorită frumuseții și naturii sale docile.
Caracteristici Fizice
Finchul de căpșuni este o pasăre de dimensiuni reduse, măsurând aproximativ 10-12 cm în lungime. Masculii sunt cei care atrag atenția datorită penajului lor viu colorat. Aceștia prezintă o combinație de culori calde, cu nuanțe de roșu-căpșuni pe cap și piept, care le-a dat și numele popular. Gâtul lor este marcat de o bandă neagră distinctivă, care contrastează cu restul corpului. Femelele, în schimb, au un penaj mai discret, dominat de tonuri de cafeniu și gri, ceea ce le ajută să se camufleze în mediul natural.
Habitat și Răspândire
În sălbăticie, finchul de căpșuni preferă savanele uscate, pajiștile și zonele cu tufișuri din Africa, fiind întâlnit în țări precum Senegal, Etiopia, Kenya și Tanzania. Aceste păsări sunt adaptate la climatele calde și se hrănesc în principal cu semințe, insecte mici și, ocazional, fructe. Datorită naturii lor rezistente, ele pot supraviețui în condiții dificile, dar preferă zonele cu acces la apă.
Comportament și Socializare
Finchii de căpșuni sunt păsări extrem de sociabile, trăind în stoluri mici în sălbăticie. Sunt cunoscuți pentru cântecul lor melodios, deși nu la fel de complex ca al altor specii de păsări cântătoare. În captivitate, aceștia se adaptează bine, dar au nevoie de spațiu suficient și de o dietă variată pentru a prospera. Interacțiunea cu alte păsări din aceeași specie sau cu alte specii non-agresive este esențială pentru bunăstarea lor.
Îngrijire în Captivitate
Dacă dorești să crești un finch de căpșuni, trebuie să ții cont de câteva aspecte esențiale:
-
Cușca: O cușcă spațioasă, cu bare orizontale pentru cățărare, este ideală. Adaugă ramuri și jucării pentru a stimula activitatea.
-
Dieta: Oferă un amestec de semințe de calitate, suplimentat cu fructe proaspete, legume și, ocazional, proteine (cum ar fi ou fiert sau viermi de făină).
-
Mediul: Menține o temperatură constantă, fără curenți de aer, și asigură-te că au acces la apă curată.
-
Interacțiunea: Finchii de căpșuni se simt cel mai bine în perechi sau grupuri mici, deoarece sunt păsări sociale.
Curiozități
-
Numele „finch de căpșuni” vine de la nuanța roșiatică a penajului masculilor, care amintește de culoarea căpșunilor coapte.
-
În sălbăticie, aceștia sunt maeștri ai supraviețuirii, găsind hrană chiar și în cele mai aride condiții.
-
Masculii efectuează un dans elaborat pentru a atrage femelele, balansându-și corpul și cântând.
Finchul de căpșuni este o alegere excelentă pentru pasionații de păsări exotice, datorită frumuseții, naturii prietenoase și cerințelor relativ simple de îngrijire. Fie că ești un crescător experimentat sau un începător, această pasăre mică și plină de viață îți va aduce cu siguranță bucurie în casă.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Prohibiția, prin Amendamentul al 18-lea (1920-1933), interzicea producerea, vânzarea și transportul alcoolului în SUA, cu excepții medicale sau religioase. Motivată de reforme sociale pentru combaterea abuzului, legea a eșuat, creând o piață neagră masivă și infracțiuni organizate.
Consumul a continuat ilegal: bootleggers importau alcool din Canada sau Mexic, iar distilerii clandestine produceau băuturi toxice. Guvernul a denaturat alcoolul industrial cu otrăvuri precum kerosen, brucină (rudă a stricninei), gazolină, benzen, cadmium, iodină, cloroform, eter, nicotină, zinc, camfor, acid carbolic, chinină și acetonă, ducând la circa 10.000 de morți până în 1933. Speakeasies – baruri clandestine – au promovat jazz-ul și petrecerile secrete.
Mafia a prosperat: Al Capone a construit un imperiu cu venituri uriașe, mituind oficiali și declanșând războaie între bande, precum Masacrul de Sfântul Valentin (1929). Agenți ca Eliot Ness au luptat contra corupției, dar fără succes major.
Economic, a pierdut locuri de muncă, dar a stimulat băuturi răcoritoare. Social, a divizat urbanul de rural. Marea Depresiune a grăbit abrogarea prin Amendamentul al 21-lea.
Astăzi, e o lecție despre consecințele neașteptate ale interdicțiilor, influențând dezbateri despre droguri.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Găina de Guineea Vulturină (Acryllium vulturinum), cunoscută și sub numele de Guineea vulturină, este una dintre cele mai spectaculoase specii de păsări din familia Numididae, originară din savanele și tufișurile din estul Africii, în special din Kenya, Etiopia, Somalia și Tanzania. Numele său derivă din aspectul său distinct, cu un gât lung și golaș, de un căprui intens, care amintește de pielea vulturilor, și un penaj de un căprui vibrant, cu irizații de smarald și safir.
Caracteristici fizice remarcabile
Această pasăre, cu o lungime de aproximativ 60-70 cm, este cea mai mare dintre speciile de găini de Guineea. Penajul său este o combinație fascinantă de nuanțe: pieptul și spatele sunt împodobite cu pene de un căprui metalic, cu pete albe delicate, în timp ce gâtul golaș, de un roșu-cărămiziu, contrastează cu ciocul său robust și ochii pătrunzători. Coada lungă, cu pene în evantai, adaugă un aer regal, iar picioarele puternice sunt adaptate pentru a scormoni solul în căutarea hranei.
Habitat și comportament
Găina de Guineea Vulturină preferă zonele aride și semiaride, populate cu ierburi și arbuști, unde trăiește în grupuri sociale de 20-50 de indivizi. Aceste păsări sunt extrem de gregare, comunicând printr-o varietate de sunete, de la țipete stridente la chemări joase, care pot fi auzite de la distanță. Sunt diurne și petrec mare parte din zi căutând hrană – semințe, insecte, frunze și chiar mici vertebrate. Spre deosebire de alte găini de Guineea, specia vulturină este mai puțin domesticită și preferă libertatea sălbăticiei.
Reproducere și ecologie
Sezonul de reproducere coincide cu anotimpul ploios, când resursele sunt abundente. Femelele depun 4-8 ouă de culoare crem, pe care le clocesc în cuiburi ascunse în vegetație. Puii, numiți keets, sunt precoce și pot alerga la doar câteva ore după eclozare, dar rămân sub protecția grupului. Găina vulturină joacă un rol ecologic important, controlând populațiile de insecte și dispersând semințele plantelor din savană.
Amenințări și conservare
Deși nu este considerată o specie pe cale de dispariție, găina de Guineea Vulturină se confruntă cu amenințări din cauza pierderii habitatului și a vânătorii ocazionale pentru penajul său. Conservarea zonelor de savană și educația comunităților locale sunt esențiale pentru protejarea acestei păsări magnifice.
Curiozități
-
Găina vulturină poate alerga cu până la 30 km/h pentru a scăpa de prădători precum șoimii sau hienele.
-
În ciuda aspectului său fragil, este o pasăre rezistentă, capabilă să supraviețuiască în condiții dure, cu acces limitat la apă.
-
Penajul său irizat este folosit în unele culturi africane pentru ornamente tradiționale.
Găina de Guineea Vulturină rămâne un simbol al frumuseții sălbatice a Africii, o pasăre care îmbină grația cu supraviețuirea într-un mod unic. Observarea ei în habitatul natural este o experiență de neuitat pentru orice iubitor al naturii.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Spectacol sportiv la Sala Polivalentă din Călărași: handbal feminin la superlativ!
Parcul de lângă bibliotecă din Roseți prinde viață! Loc de joacă modern pentru cei mici
