„Închisoarea îngerilor” (Rita Hayworth and Shawshank Redemption), una dintre cele mai cunoscute nuvele ale lui Stephen King, publicată inițial în colecția Anotimpuri diferite (1982), este o poveste captivantă despre speranță, reziliență și libertate. Spre deosebire de operele horror pentru care King este renumit, această nuvelă se încadrează în genul realist, explorând drama umană într-un cadru carceral. Ecranizarea din 1994, regizată de Frank Darabont, cu Tim Robbins și Morgan Freeman, a devenit un film cult, ocupând primul loc în topul IMDB.

Povestea, narată de Ellis „Red” Redding, un deținut care „face rost” de orice în închisoarea Shawshank, urmărește viața lui Andy Dufresne, un bancher condamnat pe nedrept pentru uciderea soției și a amantului acesteia. În anul 1946, Andy ajunge la Shawshank, un penitenciar dur, unde gardienii aplică tratamente severe, iar corupția este la ordinea zilei. Prin inteligență, răbdare și o voință de fier, Andy își croiește un drum spre libertate, construind o relație profundă de prietenie cu Red și influențând viețile celor din jur. Nuvela explorează teme precum speranța, justiția și puterea spiritului uman de a triumfa în fața adversității.

Fără a dezvălui detaliile evadării ingenioase, povestea impresionează prin gradația narativă și prin felul în care King surprinde complexitatea relațiilor umane într-un mediu ostil. Posterul cu Rita Hayworth, care dă titlul original, devine un simbol al dorinței de evadare și al frumuseții care poate exista chiar și în cele mai întunecate locuri.

Stephen King demonstrează în această nuvelă o măiestrie narativă care transcende genul horror. Stilul său direct, dar plin de emoție, creează personaje memorabile, în special Andy, a cărui tăcere și demnitate ascund o forță interioară impresionantă, și Red, al cărui cinism inițial se transformă treptat în speranță. Nuvela este compactă, dar densă, fiecare scenă contribuind la construirea tensiunii și a mesajului central despre puterea speranței.

Advertisement

Spre deosebire de multe alte opere ale lui King, „Închisoarea îngerilor” evită elementele supranaturale, concentrându-se pe realismul psihologic și pe detaliile vieții de închisoare. Această abordare face ca povestea să fie accesibilă unui public larg, nu doar fanilor genului horror. Criticii, precum cei de la The New York Times Book Review, au numit-o „hipnotizantă”, iar USA Today a lăudat proza scurtă a lui King ca fiind „absolut fascinantă”.

Deși nuvela este aproape unanim apreciată, unii cititori ar putea găsi ritmul inițial lent, deoarece King își ia timp pentru a construi contextul și personajele. În plus, cei care se așteaptă la elemente horror sau supranaturale tipice pentru King ar putea fi surprinși de tonul realist al poveștii. Comparativ cu romanele sale de lungime, nuvela poate părea restrânsă ca amploare, dar aceasta este tocmai forța sa – concentrarea pe o poveste intensă și bine definită. În unele momente, detaliile despre viața în închisoare pot părea repetitive, dar servesc la accentuarea monotoniei și a opresiunii mediului.

De ce să citești această carte?

„Închisoarea îngerilor” este o lectură esențială pentru cei care apreciază poveștile despre triumful spiritului uman și despre puterea speranței în fața nedreptății. Este o poveste universală, care rezonează indiferent de context, oferind o lecție profundă despre libertate și demnitate, așa cum remarcă și Marian Coman: „o poveste extraordinară despre destin, supraviețuire și speranță”. Dacă ai văzut filmul și l-ai îndrăgit, nuvela îți va oferi o perspectivă mai intimă asupra personajelor și a motivațiilor lor.

Recomandare: Perfectă pentru fanii lui Stephen King care vor să descopere o altă fațetă a scriiturii sale, dar și pentru cititorii care apreciază ficțiunea realistă cu accente dramatice. Potrivită pentru toate vârstele, deși conține descrieri moderate ale violenței din închisoare.

Citat memorabil:
„Speranța e un lucru bun, poate cel mai bun dintre lucruri, și lucrurile bune nu mor niciodată.”

Advertisement

Biblioteca Județeană „Alexandru Odobescu” Călărași a găzduit astăzi o nouă ediție a proiectului „Filmoteca de Aur”, un club de film dedicat seniorilor, organizat la Sala Perspective. La solicitarea participanților, pe marele ecran a rulat celebrul film Pe aripile vântului (Gone with the Wind), regizat de Victor Fleming în 1939, după romanul lui Margaret Mitchell.

Considerată una dintre cele mai importante producții cinematografice din toate timpurile, pelicula a schimbat istoria Hollywood-ului prin povestea de dragoste dintre Scarlett O’Hara și Rhett Butler, avându-i în distribuție pe actorii de legendă Clark Gable și Vivien Leigh.

Evenimentul face parte din seria activităților culturale destinate persoanelor vârstnice, derulate de bibliotecă în colaborare cu Asociația Județeană a Pensionarilor și Persoanelor Vârstnice Călărași. Proiecțiile au loc săptămânal, în fiecare vineri, de la ora 10:00, oferind ocazia seniorilor să retrăiască emoțiile marilor clasici ai cinematografiei mondiale.

📍 Locație: Biblioteca Județeană „Alexandru Odobescu” Călărași – Sala Perspective
🕙 Program: Vinerea, ora 10:00

Advertisement

Zeruya Shalev, una dintre cele mai importante voci ale literaturii israeliene contemporane, creează în „Durere” un roman sfâșietor și profund, care explorează straturile complexe ale suferinței fizice și emoționale. Publicat în 2015 și tradus în română în 2016, romanul a fost distins cu Premiul Jan Michalski 2019 și este considerat de critici, precum Der Spiegel, cel mai bun roman al autoarei. Inspirat parțial din experiența personală a lui Shalev, care a supraviețuit unui atentat terorist în 2004, „Durere” este o meditație asupra rănilor nevindecate și a puterii dragostei de a le transforma.

Povestea o urmărește pe Iris, o directoare de școală în vârstă de 45 de ani, mamă a doi copii, Alma și Omer, care trăiește o viață aparent stabilă, dar marcată de traume ascunse. Cu zece ani în urmă, Iris a fost victima unui atentat terorist în Ierusalim, suferind răni fizice grave care continuă să o chinuie. La acestea se adaugă dureri emoționale mai vechi: pierderea tatălui în Războiul de Yom Kippur, o iubire adolescentină pierdută și o căsnicie cu Miki, soțul ei, care a devenit distantă și rutinieră. Când fostul ei iubit reapare în viața ei, Iris este pusă în fața unei dileme sfâșietoare: să urmeze chemarea unei iubiri reaprinsă sau să rămână alături de familia ei, prinsă într-o plasă de suferințe și responsabilități.

Romanul explorează lupta interioară a lui Iris, care încearcă să reconcilieze durerea fizică asociată cu cea sufletească, în timp ce se confruntă cu propriile temeri și cu provocările familiei sale. Fiecare personaj, de la copiii săi la soțul suspectat de infidelitate, poartă propriile răni, creând o tapiserie emoțională complexă.

Shalev excelează în explorarea psihologică, oferind o descriere aproape tangibilă a durerii – atât fizice, cât și emoționale. Stilul său este intens, cu fraze lungi și introspective, care reflectă tumultul interior al protagonistei. Romanul impresionează prin capacitatea de a transforma durerea într-o forță narativă, fără a o idealiza, ci arătând-o în toată brutalitatea și complexitatea sa. Citatul „Când iubești pe cineva, îi simți durerea” devine un leitmotiv care subliniază legăturile fragile, dar esențiale, dintre personaje.

Advertisement

Autoarea evită să privească terorismul printr-o lentilă politică, concentrându-se în schimb pe consecințele sale umane – pierderea, vina și căutarea vindecării. Relațiile de familie, tensionate și pline de neînțelegeri, sunt descrise cu o autenticitate care rezonează profund, iar portretul Israelului contemporan adaugă un strat de context cultural subtil, dar bine integrat.

Unii cititori ar putea găsi ritmul narativ lent, din cauza focalizării intense pe introspecțiile lui Iris și a descrierilor detaliate ale stărilor ei emoționale. Tonul apăsător și lipsa momentelor de respiro pot fi copleșitoare, mai ales pentru cei care preferă o poveste mai dinamică. De asemenea, dilema romantică a protagonistei, deși centrală, poate părea previzibilă pentru cei familiarizați cu romanele psihologice. Comparativ cu alte opere ale lui Shalev, precum „Fărâme de viață” (care a câștigat Premiul Femina Étranger), „Durere” este mai concentrat, dar poate mai puțin variat în ton.

De ce să citești această carte?

„Durere” este o lectură pentru cei care apreciază literatura introspectivă și nu se tem să exploreze laturile mai întunecate ale sufletului uman. Shalev creează o poveste care nu doar descrie suferința, ci o disecă, arătând cum aceasta modelează relațiile și identitatea. Este un roman despre vindecare, dar și despre acceptarea faptului că unele răni nu dispar niciodată complet. Pentru cititorii interesați de ficțiunea psihologică sau de literatura israeliană, „Durere” este o experiență memorabilă, care provoacă reflecții profunde asupra naturii durerii și a dragostei.

Recomandare: Ideală pentru fanii romanelor lui Shalev sau ai literaturii care explorează traumele personale și familiale, dar nu recomandată celor care caută o lectură ușoară sau optimistă. Dacă ești nou în opera lui Shalev, „Soț și soție” ar putea fi un punct de plecare mai accesibil.

Citat memorabil:
„Începutul iertării – ca proces la care participă ambele părți deopotrivă – e însăși recunoașterea durerii pricinuite atât nouă, cât și celuilalt.”

Advertisement