Connect with us

Cultură

Muzeul Dunării de Jos – Exponatul lunii iulie – IA cu altiță

Muzeul Dunării de Jos, instituție de cultură aflată în subordinea Consiliului Județean Călărași, prezintă în luna iulie, în cadrul proiectului „Exponatul lunii”, IA cu altiță, una dintre cele mai valoroase piese pe care le deține muzeul, datând din secolul al XIX-lea, fiind clasată în categoria tezaur (nr. de inventar 27 612).

Ia este confecționată din pânză țesută în două ițe, cu gulerul strâns pe o bentiță. Pe piept, spate și mâneci sunt cusute râuri cu fir roșu și paiete, și râuri cu ajure cusute cu fir galben de mătase. Pe umeri, de asemenea, are cusută altița cu fir roșu și paiete, și ajure cu fir galben de mătase. Mâneca este strânsă cu șnur roșu și se încheie cu un volănaș. Pentru o mai bună lejeritate, pe părțile laterale ale iei au fost adăugate bucăți de pânză de formă dreptunghiulară.

Ziua de 24 iunie, Ziua universală a Iei, nu a fost aleasă întâmplător, deoarece în această zi, în tradiția populară, se sărbătorește „Drăgaica” sau „ziua de Sânziene”, o sărbătoare asociată cultului recoltei, vegetației și fertilității, dar și soarelui. Sărbătoarea vine din vremuri îndepărtate, cu rădăcini într-un străvechi cult solar. Legendele spun că Sânzienele sunt zâne bune, care se adunau în ziua în care soarele ajungea la apogeu, îmbrăcate în cămăși albe și purtând coronițe de flori galbene. Se prindeau în horă și jucau, dând astfel puteri deosebite florilor, transformându-le în „plante de leac”.

Confecționarea iei este un proces special și îndelungat. Ea era lucrată de către femei în casă, dintr-o singură bucată de pânză de bumbac, in sau borangic, croită în formă de cruce, cu o deschizătură în partea de sus. Ia este de fapt o cămașă de sărbătoare împodobită cu diverse broderii, într-o armonie cromatică și ornamentală care alcătuiește unicitatea costumului popular românesc.

Advertisement

Tehnica decorării iei s-a transmis din generație în generație. Motivele sunt stilizate, geometrice sau inspirate din natură, cu elemente ce vorbesc despre divinitate, dar și despre legătura minunată dintre om și natură, despre soare și stele, despre pământ și flori, despre etape din existența umană sau din existența unui popor întreg.

În portul tradițional al femeilor se disting trei tipuri de cămăși, în funcție de croială: cămașa „de-a întregul”, considerată cea mai veche, cămașa încrețită la gât (ia) și cămașa cu platcă.

De-a lungul timpului, femeile au îmbrăcat ia atât în zilele de sărbătoare, cât și în viața de zi cu zi, la muncile câmpului. În funcție de vârstă, dar și de evenimentul la care urma să fie purtată, o mare importanță o avea cromatica: fetițele și fetele tinere aveau broderii cusute cu galben-auriu și portocaliu, femeile care aveau copii cu albastru, femeile recent căsătorite cu roșu, iar albastru închis și negru erau culorile pe care le purtau femeile văduve sau în vârstă. Recent, broderiile negre sunt folosite și de tinere în momente de sărbătoare, firului negru adăugându-i-se combinații de galben-auriu, brun-roșcat, violet, verde sau albastru.

Element definitoriu pentru imaginarul tradițional românesc, ia a reușit să păstreze o simbolistică și o serie de caracteristici care o fac să se integreze cu succes, inclusiv în peisajul modern românesc și internațional. Ia tradițională a inspirat multe figuri artistice și a apărut, de-a lungul timpului, în tablouri ale pictorilor de seamă.

Ea este „cartea noastră de vizită” în afara granițelor țării, ne reprezintă pe noi ca popor, simbolizează tradițiile și rădăcinile noastre și este o piesă autentică și specifică portului popular tradițional românesc.

Advertisement

Conservator,
Livia GHINEA

Cultură

Recomandare de carte – „Întoarcerea în Tibet” de Heinrich Harrer

Întoarcerea în Tibet (1983), continuarea celebrei cărți Șapte ani în Tibet de Heinrich Harrer, este o poveste captivantă care îmbină aventura, reflecția culturală și melancolia. Scrisă cu o sensibilitate profundă, această lucrare documentează călătoria autorului înapoi în Tibetul anilor 1980, un loc radical schimbat față de cel pe care îl cunoscuse în anii 1940. Harrer, un alpinist austriac și fost prizonier de război, revine în Lhasa pentru a redescoperi un ținut care i-a marcat viața, dar găsește o regiune transformată de influențele politice și sociale ale vremii.

Cartea impresionează prin tonul său introspectiv și descrierile detaliate ale peisajelor tibetane, de la vârfurile înzăpezite ale Himalayei la străzile aglomerate ale Lhasei moderne. Harrer surprinde contrastul dureros dintre Tibetul tradițional, cu mănăstirile sale sacre și ritualurile budiste, și realitatea contemporană, marcată de modernizare și pierderea identității culturale. Stilul său narativ este simplu, dar evocator, reușind să transmită atât fascinația sa pentru cultura tibetană, cât și tristețea față de transformările suferite de aceasta.

Un punct forte al cărții este relația personală a autorului cu Dalai Lama, pe care l-a cunoscut în tinerețe. Întoarcerea sa în Tibet este, în mare parte, o căutare a reconectării cu această figură spirituală și cu valorile pe care le reprezintă. Harrer reflectă asupra impactului prieteniei lor și asupra modului în care aceasta i-a modelat perspectiva asupra vieții.

Cu toate acestea, unii cititori ar putea găsi ritmul cărții lent pe alocuri, mai ales în pasajele descriptive care se concentrează pe detalii geografice sau culturale. De asemenea, tonul nostalgic poate părea copleșitor, mai ales pentru cei care nu sunt familiarizați cu contextul istoric al Tibetului.

Advertisement

Întoarcerea în Tibet este o lectură esențială pentru cei interesați de istoria și cultura tibetană, dar și pentru cei care apreciază memoriile care explorează teme precum schimbarea, pierderea și căutarea identității. Harrer reușește să creeze o punte între trecut și prezent, oferind o meditație profundă asupra impactului timpului asupra locurilor și oamenilor dragi.

Evaluare: 4/5 stele – o carte emoționantă și bine scrisă, care invită la reflecție asupra valorilor culturale și a trecerii timpului.

Continue Reading

Cultură

România, în prim-plan la festivalul internațional din Turcia! Ansamblul „Bărăganul” din Călărași a deschis parada oficială în straie tradiționale

Ansamblul Folcloric „Bărăganul” din Călărași a dat astăzi startul unei noi aventuri culturale peste hotare, fiind în centrul atenției la deschiderea oficială a festivalului internațional desfășurat în Turcia. Artiștii au reprezentat România cu mândrie, purtând costume tradiționale autentice și defilând într-o paradă spectaculoasă alături de delegații din mai multe țări.

În cadrul ceremoniei inaugurale, dansatorii călărășeni au purtat cu demnitate drapelul național, aducând în fața publicului o parte din sufletul românesc și farmecul folclorului din Bărăgan. Străzile orașului gazdă au fost inundate de aplauze și emoție, iar parada a transformat centrul urbei într-o explozie de culoare, tradiție și entuziasm.

Atmosfera a fost electrizantă, cu sute de localnici și turiști oprindu-se să admire rafinamentul costumelor românești și să fotografieze momentul. România a fost nu doar prezentă, ci vizibil apreciată și aplaudată, dovedind încă o dată că tradițiile noastre au puterea de a cuceri inimi oriunde în lume.

Ansamblul „Bărăganul” continuă să ducă mai departe moștenirea culturală a județului Călărași, reprezentând cu cinste România în marile evenimente internaționale. Urmează o săptămână plină de spectacole, interacțiuni culturale și emoții – iar totul poate fi urmărit în timp real pe canalele oficiale ale ansamblului.

Advertisement

Cultura unește. Tradiția ne definește. România dansează la Akșehir! 🇷🇴💃

Continue Reading

Cultură

Recomandare de carte – „Brooklyn” de Colm Tóibín

Brooklyn (2009), scris de Colm Tóibín, este un roman sensibil și profund care explorează teme precum identitatea, apartenența și sacrificiul personal prin povestea lui Eilis Lacey, o tânără irlandeză care emigrează în America anilor 1950. Cu un stil narativ sobru, dar încărcat de emoție, Tóibín creează un portret autentic al experienței de imigrant, captând atât frumusețea, cât și greutățile adaptării la o lume nouă.

Eilis, o tânără din Enniscorthy, Irlanda, se confruntă cu lipsa oportunităților în orașul său natal. Prin intermediul unui preot binevoitor, i se oferă șansa de a pleca în Brooklyn, New York, pentru un viitor mai bun. Romanul urmărește călătoria ei – de la despărțirea dureroasă de familie, la adaptarea într-un mediu străin, până la descoperirea iubirii și a propriei identități. Însă, când o tragedie o cheamă înapoi în Irlanda, Eilis este nevoită să facă o alegere dificilă între două lumi care o definesc.

Tóibín excelează în construirea unei protagoniste complexe. Eilis este un personaj pasiv, dar nu lipsit de profunzime – deciziile ei, influențate de circumstanțe și de așteptările celor din jur, reflectă realismul luptei interioare a multor imigranți. Stilul autorului este minimalist, dar fiecare frază este încărcată de subtext, permițând cititorului să simtă greutatea emoțiilor nerostite. Descrierile vieții din Brooklyn – de la pensiunea plină de personaje pestrițe la dansurile comunității irlandeze – sunt vii și evocatoare, oferind o fereastră către o epocă dispărută.

Un alt aspect remarcabil este modul în care Tóibín abordează tema casei și a apartenenței. Eilis nu este doar sfâșiată între două țări, ci și între versiuni diferite ale propriei persoane. Romanul evită clișeele, oferind o poveste lipsită de melodramă, dar plină de adevăruri universale.

Advertisement

Unii cititori ar putea considera ritmul romanului lent, iar pasivitatea lui Eilis poate fi frustrantă pentru cei care preferă personaje mai decisive. De asemenea, finalul, deși realist, poate părea abrupt, lăsând câteva întrebări fără răspuns. Totuși, această ambiguitate reflectă fidel natura dilemelor existențiale ale protagonistei.

Brooklyn este o meditație subtilă asupra alegerilor care ne definesc și asupra costului plecării de acasă. Colm Tóibín reușește să transforme o poveste aparent simplă într-o experiență literară memorabilă, datorită observațiilor sale fine despre natura umană și a scriiturii sale elegante. Recomand acest roman celor care apreciază ficțiunea literară introspectivă și poveștile care lasă loc pentru reflecție.

Continue Reading