
- „E vecina noastră de atâta timp. Eu sunt venită de undeva din Bacău, din ‘77. Am găsit-o aici. Era cu mama până a murit. A rămas singură. E bolnavă psihic, dar are o pensie totuși. Mama ei a muncit la fabrica de confecții” – spune o vecină.
- Cătălin Cojocaru, reporter: Cine o ajută?
- „Vecinii. Când avea nevoie, cerea. Are o pensie destul de bunicică. Adică pentru ea singură, care nu are lumină, nu are nimic, săraca.. Noi o ajutăm, da.
- Cătălin Cojocaru, reporter: Cum era iarna pentru dumneaei?
- „Iarna nu are nimic. Nu are o sursă de căldură de ani de zile. Nu ne spunea niciodată că îi este greu. Ori că s-a obișnuit așa, nu știu. Am ajutat-o toți vecinii cu ce am putut. La lumină nu ne-am putut băga. Fiind bolnavă așa, ne-a fost teamă totuși” – a mai precizat aceasta.
Un alt vecin spune că a ajutat-o de fiecare dată când aceasta a cerut ajutorul
- „A fost singură mult timp. Nu a avut nici apă, nici căldură, nici curent. Trăia din pensie. Eu am ajutat-o, când cu pompa, cu astea. Dar nu te poți înțelege cu ea, este bolnavă. Mai trec oameni și îi mai lasă mâncare.
- Cătălin Cojocaru, reporter: Ați intrat vreodată în casa dumneaei?
- „Nu, mă înjura de acolo. N-am intrat” – a spus un vecin de-al bătrânei.
- Cătălin Cojocaru, reporter: Iarna cum trăia?
- „Singurică, așa trăia. Nu avea nici căldură, nici curent, apa tăiată. Se mai ducea la vecini și lua câte o găleată de apă” – spune un vecin de-al femeii.
