Astăzi, România își ia rămas bun de la Emeric Ienei, arhitectul unor momente de glorie în fotbalul național. Fost jucător de excepție și antrenor vizionar, Ienei s-a stins la 88 de ani, după o internare la Spitalul Clinic Județean de Urgență Bihor. Numele său rămâne etern legat de triumful epic al Stelei București din 1986, când echipa a cucerit Cupa Campionilor Europeni.
Cariera sa strălucitoare a început ca fotbalist la Steaua (1956-1969), continuând la Flamura Roșie Arad și Kayserispor. Ca antrenor, a condus cu succes Steaua, FC Bihor, Chindia Târgoviște, Videoton, Panionios, Universitatea Craiova, plus naționalele României și Ungariei. Printre performanțele sale de top: calificarea „tricolorilor” la Mondialul din 1990 după 20 de ani de absență și, bineînțeles, victoria europeană a Stelei.
Ce îl face pe Ienei cu adevărat nemuritor nu sunt doar trofeele, ci modul în care a inspirat generații de jucători și fani. Imaginează-ți Steaua ’86: Duckadam, Lăcătuș, Pițurcă și ceilalți, uniți sub bagheta sa magică. Acea cupă a fost un simbol al excelenței românești în fotbal.
Discret în viața privată, Ienei a locuit la Oradea alături de soția sa, Ileana Gyulai-Drîmbă – scrimeră medaliată olimpic – retrăgându-se liniștit din lumina reflectoarelor, dar lăsând o moștenire inegalabilă.
Astăzi, realizările sale ne amintesc cât de vitali sunt liderii care nu doar câștigă meciuri, ci modelează caractere, inspiră tineri și ridică standardele sportului. Emeric Ienei a fost un astfel de titan. Odihnească-se în pace!
Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.