Știri
Oltenița/ Dr. Smochină Simona vorbește în exclusivitate despre felul în care politicienii decid soarta oamenilor
Pe timp de pandemie!
Soțul meu mă întreabă de vreo trei săptămâni și azi mai des decât în ultimii 30 de ani dacă începe să facă bagajele și să plecăm în ”lumea civilizata”. Am refuzat să plec …..educația bat-o vina nu mă lasă!….Slogan de genul: “țara”, “ce las în urmă”, “ce-ai făcut în viața asta”, “ce lași moștenire” “strada pe care locuiești o să poarte numele tău, după ce mori”….îmi ghidează viața și încă mă bântuie.
Aflu azi pe la ora 1pm că, după 5 ani de muncă ca director medical, după înca 2 de manager venit prin concurs cu un proiect real, sau de fapt cu proiecte reale și toate realizate sau pe ultima sută de metri…..sunt suspendată pe motiv de “nedeplinirea atribuțiilor de serviciu” fără o anexă asa, măcar de amorul meu propriu în care să mi se înșiruie acolo ceva, orice ca să li se spele păcatele celor care lansează acuzația.
Și mă gândesc ce o fi vrut să zică semnatarii adresei?! S-or fi gândit la perioada de când sunt manager și am făcut, împreună cu o mână de oameni , aceiași, dar fără incompetenții care s-au eliminat singuri și care ne-au tras in jos ani de zile în detrimentul pacientului , toată treaba?
Sau la timpul care s-a scurs de când s-a declanșat starea de urgență ……și cine știe ce n-am facut de nici corpul de control al Ministerului Sanatatii nu mi-a trimis notificări la vreo 2-300 de pagini scanate si trimise….
Cert este că dacă aștepti 35 de zile de la declanșarea stării de urgență ca să trimiți suspendarea și, nu te uiți pe nici-un raport zilnic trimis către toate diviziile și, mai faci și un raport după ureche scris pe genunchi în maxi-taxi, sigur îmi jignește coeficientul de inteligență.
Acest raport vă reprezintă și îmi lasă un gust amar….
Poate Domnule Ministru, ar fi trebuit să mă anunțați că treceți pe la spitalul al cărui manager sunt de 2 ani și să mă întrebați măcar din politețe, cum am reușit într-o vreme în care Unifarmul ne- a adus 90 de măști, cum spitalul din Oltenița a avut capacitatea de a selecta informațiile și să se pregătească de urgie?, sau să mă întrebați ce ne mai trebuie ?, cu ce ne puteți ajuta, cum să ne sprijiniți și să ne asigurați medicii necesari pt patologia covid ? , de vreme ce ne-ați clasificat ca spital suport….
Ați stat de vorbă cu personal care dorește un ”spa” și nu o zonă de siguranță pentru toți….au uitat să vă spună cum doresc reducerea numarului de paturi prin utilizarea saloanelor ca “zonă verde“ într-un spital covid…..și cum propunerea vine din partea unor medici care sunt pe ștatul de plată al clinicilor private…..sau poate cum vrem alte “zone verzi” in mijlocul unei secții, ca să nu-și piardă clientela ginecologii….. Erau multe de discutat și nu în parcare, avem documentații și instruiri…… vreo 6 bibliorafturi. Corpul de control a primit doar o parte.
Cum am ajuns director medical și apoi manager?
Intr-o zi, membrii familiei mele s-au îmbolnăvit și am descoperit că până la Viena, trebuie să trec mai întâi pe la spitalul din Oltenița. Deși doctor in spital care mi -am văzut de treaba mea, cu toate de acasă, de la aparatură până la medicamente pentru că am niște standarde, hotărăsc că dacă vreau o șansă trebuie să schimb ceva…..și vin la primul concurs de director medical….pe al doilea mi- l anulează cu 5 min înainte de începere, fostul – actualul manager interimar; până la urmă îmi permite totuși să-l susțin dar întâi strânge toți medicii care-mi impun să nu particip la concurs, probabil din poziția lor de “actionari”. Țin concursul și, ca să nu mă plictisesc fac tot felul de treburi din fișa de post a managerului….Constat ca nu pot sa schimb nimic în echipa fostului – actualul manager interimar…….aceleași spatii medicale, aceleași dotări cu echipamente vechi, aceiasi listă de 3 pagini care nu se scurtează deși timpul trece, să poată spitalul să-și ia autorizația sanitară de fucționare. Sacrific familia, nu bag în seamă avizul negativ al soțului susțin concursul de manager, îl i-au, mobilizez echipa care trage cum nici nu visa și uite unde am ajuns???
Viață pierdută??????
Mai sper că nu! Accesăm fonduri europene si dotăm toate secțiile și compartimentele spitalului. Mobilizăm pe toată lumea, facem fundamentări, depunem dosare …ne asumăm răspunderea….cu toții….nu așteptăm “să vină un boier și să ne dea bani” asa cum zicea fostul- actualulul manager interimar. Le cerem tuturor să-și asume, facem potecă la minister, la primarie… vin bani din nou…luăm autorizații pentru compartimentul de radiologie care se înnoiește cu aparat modern și spații conforme …..scurtăm lista obiectivelor de la 3 pagini la 3 puncte….Resuscitam sectoare moarte, ambulatoriul face bani, trece si proiectul cu fonduri europene început în 2014 pe care UAT il face posibil . De doua ori fonduri europene într-un mandate ? Nu ne lăsam ….găsim într-un sertar la secretara o hârtie rătăcită despre CPU în care UAT investise niște bani seriosi pentru infrastructură , compartiment care n- a adus un leu și dăm drumul la “ monștri” ….. îl organizăm.. facem linie de gardă…în felul ăsta pacientii internați au parte de alte servicii…..5 doctori sunt mai buni decat 4 ca să-ți salveze viata. De data asta facem tranșee la minister pentru finanțare ….
Din 2015, adică în vremea mandatului fostului-actualului manager compartimentul pierde cam 600 000 de mii de lei pe lună, adică consum 25% din resursele spitalului . Poate ar fi fost un subiect de discutii ……cum să trecem de a treia comisie de urgența la minister si să primim finanțarea …..
Nu ne dezmeticim bine și ne trezim în vârtejul unor “amenințări “…spitalul pierde paturi pe o analiza a indicatorilor din mandatul fostului – actual manager interimar …..și înca odată inclinăm balanța in favoarea spitalului făcând un contract bun după niște negocieri crâncene…..avem martori….și mulți nu ne-au uitat….
Cum mi-am piedut popularitatea. De tot!
Dacă ai alte standarde începi să ceri…..să fii prezent, să-ți faci treaba …avem o fișă de post…..vrei să “asanezi mlaștina”….pretenții…începi să pierzi …”prieteni”, popularitate….dar te alegi cu adrenalina…tot e ceva…La sfârșit faci contractul, mai faci niște bani, asiguri condiții bune de muncă, civilizate …sigur vrei mai departe să vină la program, să te găsească pacientul, să-i ridici la alte standarde, îți asumi niste riscuri: ”mă aruncă de pe targă când oi fi bolnavă și n-oi mai fi manager”….până atunci, îți cauți un coș unde să-ți pui capul când ți lor tăia….și toate astea înainte să te crezi vre-un urmaș al Brancovenilor……
Ne întoarcem de unde am plecat…
Până la urmă cred ca ați întârziat mai mult de 2 ani cu documentele de azi și ați greșit destinatarul, mandatul…..Asa, pentru stiinta tuturor alaltăieri nici amenințările unor persoane revendicative nu m-au mișcat….mă “antrenez” de ceva vreme.
Pare să fim prinși intr-o poveste fară de sfarșit… al doilea spital public ca marime din județ e vândut sistematic pe “2 arginți”. Dacă repetați greșelile, peste 100000 de locuitori rămân fără asistență medicala secundară accesibilă și, dacă nu suntem sănătoși și nu avem educație suntem condamnați la săracie.
Ca de obicei, am încercat să înclin balanța în favoarea spitalului și am cerut “clemență” : adică dacă tot amesteci spitalul public în politică, înlocuiește competența cu ceva mai bun……Dar nu se dorește asta. Am înteles ! Nu ne trebuie performanță, oameni competenți, capabili să schimbe ceva. In acest context de pandemie, greu de altfel pentru toată lumea este mai importanta viața decat politica.
Lăsa-ți Evul Mediu în pace! Nu-mi doresc o astfel de țară pentru copilul meu și, oricum îmi doresc altceva de la sistemul public de sănătate. Asa cum stau lucrurile acum, echipa poate fi mandra c pana la schimbarea mea ca manager, a facut din Spitalul Municipal Oltenita un ghid de bune practice in pandemie.
Dr. Smochină Simona Eliza Sanda
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Finalul de an aduce adrenalină la Cinema Călărași cu filmul „Anaconda”, programat între 27 și 30 decembrie 2025. O trupă de artiști de circ rămâne captivă într-o junglă tropicală, unde o creatură mortală le transformă călătoria într-o luptă pentru viață.
Program:
• 27–28.12 – ora 17:00
• 29–30.12 – orele 17:00 și 20:00
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Știri
Poliția, în stradă de Crăciun: măsuri speciale dispuse de IPJ Călărași pentru minivacanța de iarnă
Pentru ca sărbătorile de iarnă să se desfășoare fără incidente, polițiștii din cadrul Inspectoratul de Poliție Județean Călărași vor fi prezenți zilnic în teren și vor acționa suplimentar în perioada 24–28 decembrie, în contextul minivacanței de Crăciun.
Potrivit unui comunicat transmis de IPJ Călărași, la nivelul inspectoratului au fost dispuse măsuri speciale pentru prevenirea faptelor antisociale, menținerea ordinii și liniștii publice, precum și pentru asigurarea unei intervenții rapide în situații de risc.
Polițiștii vor intensifica activitățile de patrulare, cu precădere în zonele aglomerate, în apropierea piețelor, centrelor comerciale și în locurile unde sunt anunțate evenimente cu public numeros. Scopul principal este descurajarea comportamentelor antisociale și aplicarea fermă a legii.
Totodată, o atenție sporită va fi acordată verificării respectării legislației privind comercializarea produselor alimentare specifice acestei perioade, dar și modului de comercializare și utilizare a articolelor pirotehnice, un subiect sensibil în preajma sărbătorilor.
Pe linie rutieră, polițiștii atrag atenția asupra valorilor ridicate de trafic din aceste zile și fac apel la responsabilitate din partea conducătorilor auto. Echipajele de la Rutieră vor fi zilnic pe drumurile județului pentru prevenirea accidentelor, fluidizarea traficului și sprijinirea participanților la trafic.
Reprezentanții IPJ Călărași le recomandă cetățenilor ca, în cazul în care au nevoie de ajutor sau sunt martorii unor fapte antisociale, să apeleze cu încredere la cel mai apropiat polițist sau la 112 – Apelul Unic de Urgență.
Autoritățile transmit, în final, un mesaj de sărbători liniștite și în siguranță pentru toți locuitorii județului Călărași.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Îmi este frig. Un frig care pătrunde până în măduva oaselor, în timp ce zăpada continuă să cadă lin, cu fulgi calmi și pufoși, ca într-un vis shakespearian, plutind lent peste umbrele orașului. Oare câte ierni au trecut peste mine? Nu le mai țin socoteala – nu pentru că ar fi fost prea multe, ci pentru că ultimele zece au fost toate la fel: lipsite de culoare, doar alb infinit și negru profund, ca o pânză pe care viața a uitat să mai picteze.
Acum zece ani, printr-o întâmplare crudă și nefericită, am pierdut totul: familia, casa, prietenii, chiar și rudele îndepărtate. Singurul companion fidel care mi-a rămas este un cățel vesel, un suflet mic și blănos, la fel de înfrigurat ca mine. Împreună suntem flămânzi, dar fericiți în sărăcia noastră simplă. În serile geroase, după ce găsim un adăpost precar – o bancă în parc, un colț sub un pod –, îl bag în haina mea uzată și ne încălzim unul pe altul. El are norocul să fie acoperit complet de blana lui, dar mie îmi degeră picioarele uneori, obligându-mă să mă ridic somnoros din amorțeală și să mă mișc, să alerg în loc, doar ca să alung gerul.
Zilele sunt mai grele decât nopțile. Oamenii trec pe lângă mine cu priviri pline de dispreț, etichetându-mă în grabă: alcoolic, ratat, cerșetor prefăcut. Dar eu nu cerșesc. Niciodată nu am făcut-o. Chiar și așa sărac și murdar, mai păstrez o fărâmă de mândrie omenească – acea demnitate pe care nimeni nu ar trebui să o piardă. Nu am vrut să primesc nimic gratis, să apelez la ajutoare de la primărie sau de la stat. Îmi câștig pâinea cinstit, muncind la deszăpezire. Câștig atât cât să-mi umplu burta o dată pe zi – și, firește, să nu-l las pe amicului meu să flămânzească.
Muncesc din greu. Uneori, omul pentru care lopătez zăpada nu-mi dă nimic, ba chiar mă alungă cu înjurături. Dar eu nu mă supăr. Știu că voi găsi altul, mai bun. În viață, nu primim întotdeauna doar ce ne dorim – asta e lecția pe care gerul mi-a întipărit-o adânc în suflet.
E Ajunul Crăciunului. Luminile orașului scapără ca niște stele căzătoare captive în geamuri, iar ferestrele blocurilor înalte dezvăluie scene de basm: brazi împodobiți cu globuri strălucitoare, mese încărcate cu bucate, familii adunate la căldură. Mirosul de cozonaci și sarmale plutește în aer, amestecat cu râsul copiilor care îl așteaptă pe Moș Crăciun. Totul e pregătit pentru minune: fulgii de nea acoperă încet străzile, transformând orașul într-un tărâm de turtă dulce, din care să se înfrupte toți pruncii lumii.
Eu stau pe o bancă, privind în sus. Zăpada mă acoperă treptat, ca un giulgiu alb și rece, iar corpul îmi devine din ce în ce mai amorțit. Ochii mi se ațintesc spre cerul înstelat, sperând că printre puținele luminițe care străpung norii îl voi zări pe Moș Crăciun. Vreau să-l strig, să-i cer să-mi aducă înapoi viața pierdută – familia, căldura unui cămin adevărat.
Ușor, ochii mi se închid. O căldură binefăcătoare, neașteptată, începe să-mi inunde trupul înlemnit. Prietenul meu cel mic îmi linge fața cu limba lui moale și caldă, încercând să îndepărteze stratul de zăpadă așternut pe obraji. Dar eu simt altceva: căldura copilăriei, mirosul sobei cu lemne arzând, îmbrățișarea mamei. E o seară magică, plină de minuni nevăzute. Parcă îi văd pe părinții mei chemându-mă la ei, cu brațele deschise, îmbiinndu-mă cu bucate tradiționale – sarmale aburinde, cozonaci proaspeți, vin fiert cu scorțișoară – pe care nu le pot refuza.
Privesc cățelul de lângă mine, cu ochii lui credincioși, și-i șoptesc: „A sosit vremea să merg la familia mea. Tu va trebui să te descurci singur de acum.“ Se uită la mine cu o înțelegere adâncă, de parcă ar ști totul, și își trece limba peste degetele mele înghețate, în semn de rămas-bun și recunoștință.
Atunci apare și Moșul, cu sania lui strălucitoare trasă de reni invizibili. Îmi spune blând: „Ți-am adus ce ți-ai dorit cel mai mult – să fii din nou cu cei dragi.“ E primul dar cu adevărat generos pe care-l primesc în viață. Sus, în ceruri, răsună colinde eterice, ca un cor de îngeri, iar eu pășesc ușurel printre ele, eliberat de povara pământului.
Demult așteptam să trăiesc o poveste de Crăciun cu adevărat fericită.
A doua zi, trecătorii descoperă pe bancă un om înghețat, acoperit de un strat gros de zăpadă, și un cățel zgribulit lângă el – credincios până în ultima clipă, chiar și după ce stăpânul său plecase spre ceruri, în sania magică a Moșului.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Alertă epidemiologică în România: Peste 11.000 de cazuri de gripă în doar o săptămână
Sute de români, „învinși” de sarmale, cozonaci și pahare: record de urgențe după Crăciun!
Alertă meteo de Crăciun! Viscol puternic, rafale de 130 km/h și polei – România sub cod galben și portocaliu până luni
Ședința Consiliului Județean Călărași, plină de emoție și bucurie. Zeci de colindători au creat o atmosferă de sărbătoare
Un călărășean a descoperit că pe adresa sa figurau șase persoane necunoscute: «Am fost obligat să plătesc taxe nedrepte»
