Știri
Amenzile pentru încălcarea ordonanțelor militare sunt neconstituționale
Curtea Constituțională a declarat neconstituțională Ordonanța de Urgență 34/2020, prin care au fost majorate amenzile date pentru încălcarea ordonanțelor militare. De asemenea, articolul din OUG 1/1999, prin care au fost introduse amenzi pentru încălcarea stării de urgență, a fost declarat neconstituțional.
Curtea Constituțională a admis sesizarea Avocatului Poporului, care susține că ordonanța de urgență nu este clară și previzibilă, iar faptele pentru care se pot da amenzi nu sunt individualizate.
Decizia CCR nu anulează automat amenzile date. Ele trebuie contestate în instanță de către cei care au fost amendați, a declarat Augustin Zegrean, fost președinte CCR, la Digi24.
De la începutul stării de urgenţă, în România au fost aplicate peste 300.000 de sancţiuni contravenţionale în valoare totală de peste 600 milioane lei (120 milioane euro) pentru nerespectarea restricţiilor instituite prin ordonanţele militare, în perioada stării de urgenţă.
Curtea Constituțională anunță într-un comunicat că OUG 34/2020, care majorează nivelul amenzilor pentru încălcarea ordonanțelor militare, „este neconstituțională, în ansamblul său”, pentru că, legiferând în zona restrângerii drepturilor și libertăților fundamentale, trebuia să fie adoptată sub formă de lege, conform Constituției.
De asemenea, dispozițiile art.28 din OUG 1/1999 (articol care stabilește amenzi pentru încălcarea stării de urgență), sunt neconstituționale, pentru că nu definesc faptele care sunt pedepsite și ni nu stabilesc clar nivelul amenzilor, lăsând la latitudinea agentului constatator să decidă ce amendă dă.
Pe de altă parte, dispozițiile art.14 lit.c1 ) – f) din OUG 1/1999 privind regimul stării de asediu și regimul stării de urgență, precum și ordonanța de urgență, în ansamblul său, sunt constituționale.
Avocatul Poporului a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate referitoare la prevederile art. 9, art. 14 lit. c1) – f) și art. 28 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu și regimul stării de urgență, cu modificările și completările ulterioare, și la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2020 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu şi regimul stării de urgenţă, în ansamblul său, a anunțat joi instituția într-un comunicat de presă.
„Din analiza întregului act normativ, astfel cum a fost modificat şi completat prin Ordonanţa de urgenţă nr. 34/2020, remarcăm faptul că Guvernul nu a prevăzut vreo faptă contravenţională care să poată fi sancţionată, ci s-a limitat să reglementeze (…) că nerespectarea prevederilor art.9 constituie contravenţie (…) Este de remarcat că, prin formularea generică utilizată la art. 9 (a cărui nerespectare atrage răspunderea contravenţională) fapta nu este configurată prin lege (…). Or, în ipoteza contravenţiilor, legiuitorul trebuie să indice în mod clar şi neechivoc obiectul material al acestora în chiar cuprinsul normei legale (…)”, se arată în sesizarea formulată de Avocatul Poporului.
Decizia CCR privind amenzile date în starea de urgență
Excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.9, art.14 lit.c1 )-f) și art.28 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.1/1999 privind regimul stării de asediu și regimul stării de urgență, precum și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr.34/2020 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.1/1999 privind regimul stării de asediu și regimul stării de urgență, în ansamblul său. În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi, a decis:
I. A respins excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art.14 lit.c1 ) – f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu și regimul stării de urgență, precum și ordonanța de urgență, în ansamblul său, sunt constituționale în raport de criticile formulate.
II. A admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art.28 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.1/1999 privind regimul stării de asediu și regimul stării de urgență sunt neconstituționale.
III. A admis excepția de neconstituționalitate şi a constatat că Ordonanța de urgență a Guvernului nr.34/2020 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.1/1999 privind regimul stării de asediu și regimul stării de urgență este neconstituțională, în ansamblul său.
1. Din analiza cadrului normativ constituțional și legal, Curtea a constatat că, în domeniul instituirii stării de urgență, autoritățile statului exercită competențe partajate: Parlamentul are competența de legiferare, prin lege organică, a regimului stării de urgență, în vreme ce Președintele are atribuția constituțională de a institui starea de urgență și de a pune în executare dispozițiile legale ale regimului stării de urgență, astfel cum acestea au fost stabilite de legiuitor. Legea organică, transpunând art.93 din Constituție, dă în competența Președintelui instituirea, prin decret prezidențial, a stării de urgență, care presupune inclusiv stabilirea măsurilor concrete de primă urgenţă care urmează a fi luate și identificarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale al căror exerciţiu va fi restrâns. Decretul Președintelui nu este decât un act administrativ normativ, deci un act de reglementare secundară, care pune în executare un act de reglementare primară. Restrângerea exercițiului unor drepturi nu se realizează prin decretul Președintelui, dispozițiile art.14 lit.d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.1/1999 constituind norma prin care legiuitorul primar abilitează autoritatea administrativă (Președintele României) să dispună executarea legii, respectiv a dispozițiilor art.4 din același act normativ care prevăd expres posibilitatea restrângerii exercițiului drepturilor fundamentale. În speță, Președintele, acționând în limitele competențelor sale legale, a identificat drepturile și libertățile al căror exercițiu urma să fie restrâns.
În schimb, măsurile pe care Președintele le-a apreciat drept ”de primă urgenţă cu aplicabilitate directă” (achiziționarea directă de bunuri de către autorităţile publice, suspendarea din funcţiile de conducere a unor funcționari publici, neînceperea cursului prescripţiilor şi termenelor de decădere, suspendarea prescripţiilor şi termenelor de decădere, suspendarea de plin drept a cauzelor civile și penale, întreruperea termenele de exercitare a căilor de atac etc.) constituie, în mod expres sau implicit, derogări de la legislația în vigoare la momentul instituirii stării de urgență. Președintele a dispus, pe de o parte, suspendarea sau neaplicarea unor dispoziții legale, sau, pe de altă parte, modificarea și completarea unor legi, dispozițiile sale având impact asupra unor drepturi și libertăți fundamentale (dreptul la muncă, libertatea economică, accesul liber la justiție etc.). Curtea a observat că modul în care Președintele și-a exercitat atribuția legală, cu depășirea cadrului legal, nu este consecința vreunui viciu de neconstituționalitate a actului normativ de reglementare primară în virtutea și în limitele căruia autoritatea publică era abilitată să acționeze. Așa fiind, întrucât nicio dispoziție a Ordonanței de urgență a Guvernului nr.1/1999 nu îl îndrituiește pe Președinte să acționeze dincolo de competențele sale constituționale, instanța constituțională nu poate sancționa, în cadrul controlului de constituționalitate pe care îl efectuează în procedura instituită de art.146 lit.d) din Constituție referitoare la soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate, normele legale criticate de autorul excepției. Având în vedere, însă, natura juridică a decretului Președintelui de act administrativ normativ supus încuviințării Parlamentului, Curtea a constatat că forul legiuitor avea obligația de a-l supune controlului parlamentar, iar prin hotărârea adoptată să sancționeze exercitarea ultra vires a competențelor legale de către Președintele României, doar o atare hotărâre fiind susceptibilă de contestare la Curtea Constituțională, în baza art.146 lit.l) din Constituție.
2. Curtea a reținut că dreptul contravenţional, asemenea dreptului penal, are un caracter subsidiar, intervenind doar acolo unde alte mijloace juridice nu sunt suficiente pentru protejarea anumitor valori sociale. În aceste condiţii, actele normative cu putere de lege și actele administrative cu caracter normativ prin care se stabilesc și se sancţionează contravenţii trebuie să întrunească toate condițiile de calitate ale normei: accesibilitate, claritate, precizie și previzibilitate. Or, Curtea constată că dispozițiile art.28 alin.(1) prin sintagma ”nerespectarea prevederilor art.9 constituie contravenţie” califică drept contravenție încălcarea obligaţiei generale de a respecta și de a aplica toate măsurile stabilite în Ordonanța de urgență a Guvernului nr.1/1999, în actele normative conexe, precum şi în ordonanţele militare sau în ordine, specifice stării instituite, fără a distinge expres actele, faptele sau omisiunile care pot atrage răspunderea contravenţională. În mod implicit, stabilirea faptelor a căror săvârşire constituie contravenţii este lăsată, în mod arbitrar, la libera apreciere a agentului constatator, fără ca legiuitorul să fi stabilit criteriile şi condiţiile necesare operaţiunii de constatare şi sancţionare a contravenţiilor. Totodată, în lipsa unei reprezentări clare a elementelor care constituie contravenţia, judecătorul însuşi nu dispune de reperele necesare în aplicarea şi interpretarea legii, cu prilejul soluţionării plângerii îndreptate asupra procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei.
Mai mult, prevederile art.28 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.1/1999 stabilesc în mod nediferențiat pentru toate aceste fapte, independent de natura sau gravitatea lor, aceeași sancțiune contravențională principală. În ceea ce privește sancţiunile contravenţionale complementare, deși legea prevede ca acestea se aplică în funcţie de natura şi gravitatea faptei, atâta vreme cât fapta nu este circumscrisă, evident că nu se poate determina nici natura sau gravitatea sa pentru a stabili în mod just sancțiunea complementară aplicabilă. În concluzie, Curtea a constatat că prevederile art.28 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.1/1999, caracterizate printr-o tehnică legislativă deficitară, nu întrunesc exigenţele de claritate, precizie şi previzibilitate şi sunt astfel incompatibile cu principiul fundamental privind respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, prevăzut de art.1 alin.(5) din Constituţie, precum și principiul restrângerii proporționale a exercițiului drepturilor și libertăților fundamentale, prevăzut de art.53 alin.(2) din Constituție.
3. Actul normativ care reglementează regimul juridic al stării de asediu și al stării de urgență are ca scop crearea cadrului legal al măsurilor excepționale impuse de gestionarea situației de criză, măsuri care, prin ele însele, afectează drepturi și libertăți ale cetățenilor. Cu alte cuvinte, rațiunea legii este tocmai aceea de a constitui temeiul legal al restrângerii exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale, în acord cu imperativul constituțional stabilit în art.53 alin.(1), precum și temeiul legal al măsurilor excepționale care pot viza inclusiv atribuții ale instituțiilor fundamentale ale statului.
Reținând că actul normativ care restrânge/afectează drepturi și libertăți fundamentale ale cetățenilor sau instituții fundamentale ale statului cade în sfera interdicției prevăzute de art.115 alin.(6) din Constituție, Curtea a constatat că, în actualul cadru constituțional, un atare act nu poate fi decât o lege, ca act formal al Parlamentului, adoptată cu respectarea dispozițiilor art.73 alin.(3) lit.g) din Constituție, în regim de lege organică.
Având în vedere că Ordonanța de urgență a Guvernului nr.1/1999 a fost adoptată în temeiul art.114 alin.(4) din Constituția României din 1991, deci anterior revizuirii Constituției prin Legea nr.429/2003 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.758 din 29 octombrie 2003) care a introdus dispozițiile art.115 alin.(6), Curtea a reținut că Ordonanța de urgență a Guvernului nr.1/1999 a fost adoptată cu respectarea cadrului constituțional în vigoare la acea dată, care nu limita prerogativa legislativă a Guvernului în sensul neafectării regimului instituţiilor fundamentale ale statului sau a drepturilor și libertăţilor fundamentale.
În schimb, în ceea ce privește Ordonanța de urgență a Guvernului nr.34/2020 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.1/1999, Curtea constată că aceasta a fost adoptată cu încălcarea art.115 alin.(6) din Constituție, întrucât prin conținutul său normativ a vizat restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți fundamentale (dreptul de proprietate, dreptul la muncă și protecție socială, dreptul la informare, libertatea economică).
Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
IATĂ CE S-A ÎNTÂMPLAT ÎN ACEASTĂ ZI:
1324 – Basarab I, voievodul Țării Românești (1310-1352), este numit într-un act emis de Cancelaria maghiară, „Bazarab, woyvodam nostrum Transalpinum” („voievodul nostru transalpin”).
1401 – Iosif Mușat a fost recunoscut de Patriarhia Constantinopolului mitropolit al Moldovei, iar scaunul mitropolitan a fost mutat din 1401 de la Rădăuți, la Suceava.
1469 – Războiul celor Două Roze – În Bătălia de la Edgecote Moor forțele conduse de Richard Neville, conte de Warwick se opun celor conduse de Eduard al IV-lea al Angliei.
1476 – A avut loc Bătălia de la Valea Albă (Războieni), un eveniment important din istoria medievală a Moldovei.
1533 – Francisco Pizarro îl execută pe Atahuallpa, al treisprezecelea și ultimul împărat al incașilor.
1721 – S-a născut baronul Samuel Brukenthal, guvernatorul austriac al Transilvaniei, colecționar de artă (d. 1803). Palatul lui din Sibiu, azi Muzeul “Brukenthal”, adăpostește colecția sa de artă.
1741 – A fost descoperita Peninsula Alaska, când exploratorul Vitus Behring a condus o expediție a marinei ruse la bordul navei Sf. Petru. Echipajul s-a întors în Rusia cu blănuri de vidră, blănuri care au fost considerate a fi cele mai bune din lume.
1830 – A izbucnit Revoluția Franceză de la 1830 (26 – 29 iulie 1830), care s-a soldat cu înlocuirea casei de Bourbon restaurate cu Monarhia din Iulie.
1847 – Liberia își declara independenta. Istoria Liberiei ca entitate politică de sine stătătoare, începe cu sosirea negrilor americani care vor fi cunoscuți ca americano-liberieni. Sub egida „Societății Colonizatoare Americane”, ei au pus bazele unei colonii în vestul Africii în 1822.
1891 – Franța anexează Tahiti, o insula situata in Oceanul Pacific care face parte din Polinezia Franceza cu o suprafață de 1042 km2 si o populație de 184000 locuitori in prezent.
1908 – Procurorul general al Statelor Unite a înființat organizația care a stat la baza FBI- ului din ziua de astăzi. Biroul Federal de Investigații, în engleză Federal Bureau of Investigation (FBI) ,este o agenție federală de investigații a crimelor și mâna dreaptă a Departamentului de Justiție american.
1914 – Serbia și Bulgaria rup relațiile diplomatice.
1917 – A început Bătălia de la Oituz (26 iulie/8 august – 9/22 august 1917) – Parte a Campaniei românești din Primul Război Mondial.
1924 – În România a fost adoptata Legea pentru învățământul primar al statului român; aceasta prevedea între altele, obligativitatea si gratuitatea învățământului.
1940 – La Salzburg/Austria a avut loc o întrevedere între Ion Gigurtu (prim-ministru) și Mihail Manoilescu (ministru de externe), pe de o parte, și Adolf Hitler și Joachim von Ribbentrop, de cealaltă parte; Guvernului român i s-a recomandat să răspundă revendicărilor Ungariei horthyste prin propuneri și negocieri directe.
1941 – A fost cucerită Cetatea Albă. S-a încheiat campania militară purtată de Armata Română, alături de cea germană, pentru eliberarea nordului Bucovinei și Basarabiei.
1944 – Prima rachetă germană V2 lovește Anglia.
1945 – Al doilea război mondial – Ultimatumul anglo-chino-american care solicită capitularea Japoniei.
1952 – Ahmad Fuad, în vârstă de 5 luni devine rege al Egiptului în urma abdicării tatălui său, Farouk.
1952 – A murit Eva Peron, actriță argentiniană, a doua soție a generalului Juan Domingo Peron, președintele Argentinei intre 1946 -1955 si 1973 -1974; (n.07.05. 1919).
1953 – Prin lansarea unui atac nereușit împotriva unei baze militare din Santiago de Cuba, Fidel Castro a declanșat Revoluția Cubaneză (26 iulie 1953 – 1 ianuarie 1959).
1953 – În URSS, ziarul partidului comunist sovietic „Pravda” a anunțat arestarea lui Lavrentii Beria, fost șef al poliției politice sovietice KGB.
1956 – Egiptul a naționalizat Canalul Suez.
1957 – Carlos Castillo Armas, dictator al Guatemalei, a fost asasinat.
1974 – Prim-ministrul grec Konstantinos Karamanlis formează primul guvern civil din țară, după șapte ani de conducere militară.
1976 – Primul card VISA a fost utilizat pentru prima oara , la Thompson Travel, în Burlington, Vermont, SUA, fiind emis de Howard Bank. Suma tranzacționată a fost de 178 USD, fiind folosită pentru cumpărarea unor bilete de avion.
2010 – Un elicopter israelian de transport tip Sikorsky CH-53, care lua parte la exercițiul aerian româno-israelian ‘‘Blue Sky 2010”, s-a prăbușit la Fundata-Brașov, fără a exista supraviețuitori.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Știri
Ciprian Pandea, replică tăioasă pentru conducerea CJ Călărași: „Vreți să discutăm pe documente? Atunci haideți, dar fără blur!”
Scandalul legat de gestionarea fondurilor europene de către compania Ecoaqua Călărași continuă să alimenteze războiul politic dintre liderii PNL și cei ai administrației județene PSD. După ce președintele Consiliului Județean Călărași, Vasile Iliuță, a lansat noi acuzații publice în legătură cu problemele de la operatorul regional de apă și canal, deputatul Ciprian Pandea vine cu o reacție dură, în care demontează acuzațiile și cere explicații clare pe fapte și documente.
„Pentru început, aș vrea să vă întreb dacă nu cumva ar fi fost corect să spuneți și faptul că ministrul PNL al MIPE și secretarul de stat au încercat să găsească soluții împreună cu dumneavoastră, ieri? Ar fi fost frumos să spuneți că PNL nu pune piedici cu nimic”, transmite liderul liberal.
Într-un ton ironic, Pandea face apel la „rânduri scurte, pentru a nu ocupa prea mult din timpul” președintelui CJ, apoi trece la două acuzații punctuale:
„1. Vorbiți despre angajări fictive ca și cum ar fi fost făcute de mine, nu de cel pe care l-ați girat. Încercați să induceți ideea că din acest motiv se pierde finanțarea POIM. Ați anunțat organele abilitate? Și, apropo, câți angajați avea EcoAqua în 2020 și câți are acum?”
„2. Prezentați o mărire de salariu ca pe o ilegalitate. Dacă știți că e ceva în neregulă, de ce nu informați autoritățile? Altfel, s-ar putea crede că tăinuiți.”
Pandea reamintește și de conflictul cu primarul din Budești, insinuând că Iliuță ar avea un obicei de a controla abuziv administrațiile locale, pierzând însă constant în instanță.
„Călărășenii nu au nicio vină că cel în care și-au pus încrederea a vrut puterea absolută și și-a prins degetele în ea”, afirmă Pandea în încheiere.
Deputatul PNL publică și două documente de la Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, cereri de rambursare respinse, susținând că acestea sunt ținute „ascunse” de conducerea CJ Călărași: „Să discutăm pe documente, dacă asta doriți. Dar neblurate, astfel încât oamenii să vadă adevărul!”
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Știri
COD GALBEN de vreme severă în localitatea Belciugatele: vijelii, grindină și ploi torențiale în această după-amiază
Meteorologii au emis o avertizare de COD GALBEN pentru localitatea Belciugatele, valabilă astăzi, 25 iulie 2025, între orele 16:30 și 18:00.
Potrivit prognozei, zona va fi afectată de intensificări puternice ale vântului, cu viteze cuprinse între 50 și 70 km/h, însoțite de averse torențiale care pot acumula între 15 și 20 l/mp, descărcări electrice frecvente și căderi de grindină, cu diametre de sub 2 cm.
Autoritățile le recomandă locuitorilor din Belciugatele să evite deplasările în timpul manifestărilor severe, să-și adăpostească animalele, bunurile din curți și să nu se adăpostească sub copaci sau stâlpi în timpul descărcărilor electrice.
Rămâneți vigilenți și urmăriți alertele transmise de autorități!
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Viceprimarul Gheorghe Stoian: „Noua creșă va avea 120 de locuri. Este un pas uriaș pentru părinții din Călărași”
Viceprimarul Stoian anunță modernizarea a trei străzi importante din Călărași: „Lucrăm etapizat, dar bine”
Elixir natural pentru imunitate și plămâni sănătoși”
O fetiță de 4 ani, acroșată de o mașină a Poliției Locale pe o stradă din cartierul Fantoma
VIDEO. Copiii se joacă lângă șine. Parcul Constructorilor, vandalizat și nesigur
