Născut în data de 16 februarie 1936 (d. 18 decembrie 2018), în Cadrilater, Durustor, comuna Asfatchoi (astăzi Glavinița, Regiunea Silistra, Bulgaria) într-o familie de aromâni, se stabilește definitiv alături de familie în Călărași, după ce au mai locuit și în Jud. Tulcea, satul Sarighioli de Deal, comuna Beidaud și jud. Timiș, com Sânandrei. Aceștia au fost purtați de necesitatea asigurării hranei animalelor, tatăl, Costa fiind crescător de oi, deprindere prezentă în multe familii de aromâni, aceasta fiind și ocupația de bază pentru membrii comunității.
Se îndrăgostește de minge pe maidanele străzilor și astfel ajunge să bucure locuitorii urbei noastre, fiind o prezență activă pe terenul de fotbal în perioada 1964 – 1972. O accidentare la genunchi îi încheie în mod brusc activitatea. A fost și căpitan al echipei Celuloza Călărași, ascendenta echipei de fotbal Dunărea Călărași, jucând pe postul de fundaș dreapta. În timpul vieții povestea că banderola de căpitan i-a fost retrasă fiindcă a refuzat să defileze la parada de 1 mai 1970. Motivul refuzului a fost pentru faptul că echipa urmă să aibă meci a doua zi și nu înțelegea nici necesitatea implicării fotbaliștilor în acțiunile politice, părere ce și-a menținut-o dincolo de responsabilitatea de a fi căpitan al echipei, ci mai ales că om, știind în totdeauna că rostul fotbalului este acela de a bucura inima privitorilor și de a-i trece, de cele mai multe ori, prin șiruri de emoții. A fost o fire implicată, lăsând deseori în urmă discuții de mulțumire despre el oamenilor care l-au cunoscut.
A fost căsătorit și a avut un băiat, care i-a dăruit doi nepoți. Astăzi, dacă ar fi trăit ar fi fost străbunic. Nepoata în vârstă de 3 ani începe ușor să descopere tainele jocului de fotbal, fiind încântată atunci când vede echipa României la TV. Cândva, dar nu peste mult timp va începe să înțeleagă povești despre străbunicul ei și despre cum ridica tribune în picioare atunci când lăsa să treacă mingea, dar niciodată adversarul.
