Pe 23 ianuarie 1941, armata română înăbușe definitiv Rebeliunea Legionară (21-23 ianuarie), declanșată de Mișcarea Legionară (Garda de Fier) împotriva generalului Ion Antonescu. Evenimentul marchează sfârșitul Statului Național-Legionar (14 septembrie 1940 – 23 ianuarie 1941) și concentrarea puterii exclusive în mâinile lui Antonescu.
Rebeliunea a început pe 21 ianuarie, după demiterile miniștrilor legionari și ocuparea unor instituții publice. Legionarii au organizat atacuri armate în București și alte orașe (Brașov, Piatra Neamț etc.), culminând cu acte teroriste.
Cel mai grav aspect a fost Pogromul de la București: legionarii au masacrat peste 120 de evrei (estimări între 120-130), au devastat și incendiat sinagogi, magazine și locuințe evreiești (peste 1000 de proprietăți afectate), au torturat și ucis în locuri precum Abatorul Bucureștiului sau pădurea Jilava (unde 88-91 evrei au fost executați). Violențele antisemite au fost sistematice în cartierele evreiești (Văcărești, Dudești).
Antonescu a mobilizat armata, a declarat stare de asediu și a reprimat revolta cu tancuri și artilerie. Până pe 23 ianuarie, armata a preluat controlul; Horia Sima și alți lideri legionari au fugit în Germania. Hitler l-a sprijinit pe Antonescu, nu pe legionari.
La 27 ianuarie Antonescu formează un guvern militar; la 14 februarie abrogă oficial Statul Național-Legionar, instaurând dictatura militară.
Uzinele Malaxa (fabricante sub licență a 126 de șenilete Renault UE) au fost confiscate de stat după ce Nicolae Malaxa a predat două șenilete direct de pe linia de producție legionarilor rebeli.
Perspective opuse: Antonescienii au descris rebeliunea ca o tentativă de destabilizare gravă (volumele „Pe marginea prăpastiei”, 1941). Legionarii au considerat-o lovitură de stat a lui Antonescu pentru monopolizarea puterii.
Vrei să fii mereu la curent cu toate știrile? Urmăreste CalarasiPress pe canalul de WhatsApp.
Abonează-te la canal
