La zi
11 ani de când afaceristul George Naghi (Aldis) a plecat dintre noi
A plecat dintre prieteni la vârsta de 59 de ani și a lăsat în spate o poveste frumoasă de viață, desprinsă parcă din filmele americane cu oameni de succes. Și-a început activitatea în domeniul comerțului la o vârstă fragedă, după ani de muncă și experiență a hotărât să deschidă o afacere împreună cu soția lui, Alina Constanța, compania Aldis, o firmă care urma să aibă un succes incredibil, care a reușit să ajungă cu produsele sale în toată Europa și marile lanțuri de magazine.
Din păcate, anul 2011 a adus o dramă cumplită în familia celor doi soți, Alina și George, un accident nautic petrecut în data de 7 august 2011 i-a adus sfârșitul călărășeanului George Naghi, unul dintre cel mai iubiți, respectați și cunoscuți oameni de afaceri pe care i-a avut Călărașiul. Tragedia s-a întâmplat pe brațul Borcea, aproape de casă, în timp ce George se afla într-o croazieră personală cu soția Alina, o dună de nisip scoasă la suprafața de nivelul scăzut al Dunării, i-a aruncat pe cei doi din barcă, provocând nefericitul eveniment în care George a decedat iar soția a ajuns în stare gravă la spital.
Cunoscut de prieteni drept “Bozgorul”, afaceristul a pornit afacerea care în anii trecuți a înregistrat vânzări de 70 de milioane de euro împreună cu soția sa, Alina Constanța, la începutul anilor 1990, cei doi fiind proprietarii firmei. Firma Aldis reprezenta o investiție de circa 70 de milioane de euro, având o capacitate de aproximativ 150 de tone de produse pe zi.
Aldis Călărași a fost al treilea mare jucător de pe piața procesatorilor de carne din România, cu afaceri de 97,6 milioane euro în 2010. Naghi mai deținea o suprafață de teren agricol și ferme de oi și de vite.
Potrivit Ziarului Financiar, grupul Aldis a fost format din companiile Aldis (cu activități în abatorizare, producție mezeluri, semipreparate și ready meal), Aldis AP (agricultură, zootehnie, agroturism, alimentație publică) și Campis (construcții). Prin intermediul companiei Aldis AP, Naghi mai deținea în Călărași o pensiune de 30 de camere și un alt restaurant în localitatea Drajna. În cadrul companiei Aldis lucrau în trecut peste 1.200 de angajați.
Compania a fost înființată în anul 1991, iar în anul 2000 înregistra un număr de 207 salariați. Cel mai mare număr de salariați înregistrați care apar în evidențele companiei a fost atins în anul 2007, moment în care Aldis a avut puțin peste 1.600 de persoane încadrate în societate.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
La zi
Schema de evaziune fiscală de 67 milioane de lei din transportul alternativ din România, demascată de DNA
Cinci oameni de afaceri au fost reținuți și trimiși în judecată într-un dosar de evaziune fiscală care a generat un prejudiciu de 67.493.417 lei bugetului de stat, în perioada mai 2022 – ianuarie 2025. Aceștia sunt acuzați că au coordonat un sistem complex de societăți comerciale de transport alternativ, prin care au eludat plata taxelor și contribuțiilor fiscale.
Potrivit rechizitoriului întocmit de Direcția Națională Anticorupție (DNA), inculpații au gestionat 14 societăți comerciale care nu au fost înregistrate în evidențele contabile și nu au declarat veniturile impozabile către autoritățile fiscale. În plus, aceștia ar fi evitat încheierea contractelor de muncă, plătind salariile șoferilor „la negru”. Sistemul a implicat peste 1.000 de șoferi colaboratori, atrași de veniturile mai mari obținute fără contribuții legale.
Modul de operare era bine pus la punct: șoferii încheiau contracte de comodat, transferând gratuit autoturismele personale către societățile controlate de inculpați, care obțineau autorizațiile necesare de la Autoritatea Rutieră Română (ARR) și înscrierea pe platformele de ride-sharing. Din sumele încasate de la clienți, platformele rețineau un comision de 25%, iar inculpații opreau între 8 și 12%, restul fiind virat șoferilor. Sumele rămase erau retrase în numerar de la bancomate, în special de inculpații G.N.M. și T.A.C., și folosite pentru achiziționarea de imobile, autoturisme de lux, un restaurant și un service auto.
DNA mai precizează că, pentru a ascunde originea ilicită a banilor, între martie 2023 și octombrie 2024, inculpații G.N.M. și C.A.V. au efectuat operațiuni financiare, inclusiv creditarea unor societăți și achiziții de autoturisme. În plus, inculpații aveau legături cu angajați ai platformelor de ride-sharing, care, contra unor sume de bani (112.000 lei și 7.500 lei), ofereau sprijin pentru înregistrarea șoferilor sau deblocarea conturilor acestora.
În iulie 2024, inculpata C.I.N., angajată a unei platforme, l-a avertizat pe G.N.M. despre o anchetă a DNA, acesta transferând rapid majoritatea șoferilor către firmele controlate de T.A.C. Doi dintre inculpați, angajați ai unei firme de ride-sharing, au încheiat acorduri de recunoaștere a vinovăției pentru luare de mită și favorizarea infractorului, cooperând cu procurorii și oferind detalii esențiale pentru clarificarea cazului. Tribunalul București a dispus pentru unul dintre aceștia o pedeapsă de 2 ani de închisoare cu amânarea executării, iar pentru celălalt o amendă penală de 25.500 lei.
Pentru recuperarea prejudiciului, au fost instituite măsuri asigurătorii asupra bunurilor și sumelor de bani ale inculpaților. Dosarul a fost trimis spre judecare la Tribunalul București, cu propunerea de menținere a acestor măsuri.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
În orașul Ulm din Germania, o inițiativă remarcabilă a luat naștere pentru a veni în sprijinul persoanelor fără adăpost în fața iernilor aspre. Inginerii și designerii locali au dezvoltat „Ulmer Nests” – capsule de dormit inovatoare, alimentate cu energie solară, care oferă un refugiu sigur și călduros celor care trăiesc pe străzi.
Aceste capsule, concepute cu un design minimalist și funcțional, sunt construite din materiale rezistente la intemperii și izolate termic, protejând utilizatorii de frig, vânt și umezeală. Fiecare „Ulmer Nest” este echipat cu panouri solare care alimentează un sistem de încălzire intern, asigurând o temperatură confortabilă chiar și în nopțile geroase. În plus, capsulele sunt dotate cu senzori care monitorizează calitatea aerului și alertează autoritățile în caz de urgență, oferind astfel un nivel suplimentar de siguranță.
Proiectul, lansat ca un răspuns la criza locuințelor și la condițiile dure din timpul iernii, a fost bine primit atât de comunitate, cât și de organizațiile care sprijină persoanele fără adăpost. „Ulmer Nests” nu doar că oferă un adăpost temporar, ci și demnitate și speranță celor care au nevoie de ele, reprezentând un exemplu de inovație socială care combină tehnologia cu empatia.
Inițiativa a atras atenția internațională, inspirând alte orașe să ia în considerare soluții similare. Cu toate că „Ulmer Nests” nu rezolvă complet problema lipsei de adăpost, ele reprezintă un pas important către crearea unui mediu mai sigur și mai uman pentru cei vulnerabili.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
În tumultul secolului al XV-lea, în Țara Românească, doi frați, Vlad Țepeș și Radu cel Frumos, au fost modelați de o copilărie marcată de exil, trădare și lupta pentru supraviețuire. Fii ai lui Vlad Dracul, domnitor al Țării Românești, cei doi au crescut în umbra dușmanului, Imperiul Otoman, care le-a definit drumurile în moduri radical diferite. Povestea lor este una de loialitate, rivalitate și destin, fiecare purtând o sabie care a tăiat istoria în felul său.
Copilăria în captivitate
Născuți în anii 1430, Vlad (n. 1431) și Radu (n. 1435) au fost prinși în jocul politic al vremii. Tatăl lor, Vlad Dracul, a fost forțat să-și lase fiii ca ostatici la curtea otomană, garanție pentru loialitatea sa față de sultan. În cetatea Edirne, cei doi frați au trăit ani de formare sub influența otomană, dar au dezvoltat viziuni opuse asupra lumii. Vlad, mai mare și mai rebel, a nutrit o ură profundă față de opresorii săi, în timp ce Radu, mai tânăr și mai adaptabil, a găsit o cale de a se integra în cultura otomană.
Vlad Țepeș: Sulița dreptății
Vlad, supranumit „Țepeș” pentru metodele sale necruțătoare, a devenit un simbol al rezistenței. Revenit în Țara Românească, a domnit cu o mână de fier, folosind teroarea ca armă împotriva dușmanilor interni și externi. Campaniile sale împotriva otomanilor, în special atacul de noapte din 1462 asupra taberei lui Mehmed al II-lea, l-au transformat într-o legendă. Pentru poporul său, era un protector neclintit; pentru dușmani, un demon. Loialitatea sa față de creștinism și Țara Românească l-a pus în conflict direct cu fratele său.
Radu cel Frumos: Diplomația sabiei
Radu, fratele mai mic, a ales un alt drum. Fermecător și abil, el a câștigat încrederea sultanului Mehmed al II-lea, devenind un favorit la curtea otomană. Convertit la islam și integrat în elita otomană, Radu a fost trimis să-l înfrunte pe Vlad, luând tronul Țării Românești în 1462. Spre deosebire de fratele său, Radu a mizat pe diplomație și alianțe, preferând să cucerească prin influență, nu prin teroare. A domnit până la moartea sa în 1475, lăsând o moștenire controversată, văzut de unii ca trădător, de alții ca un strateg.
Frați și dușmani
Rivalitatea dintre Vlad și Radu a fost mai mult decât o luptă pentru tron; a fost un conflict de idealuri. Vlad a reprezentat rezistența feroce, naționalismul și sacrificiul, în timp ce Radu a întruchipat adaptabilitatea și pragmatismul. Amândoi au fost produsul circumstanțelor lor, modelați de captivitatea otomană, dar fiecare a ales să răspundă diferit. Vlad a murit în 1476, probabil asasinat, în timp ce Radu a dispărut din istorie cu un an înainte. Amândoi, însă, au rămas figuri emblematice, fiecare cu sabia sa, fiecare cu destinul său.
Moștenirea
Vlad Țepeș a devenit un erou național și inspirația pentru mitul lui Dracula, în timp ce Radu cel Frumos rămâne o figură mai puțin celebrată, dar la fel de complexă. Povestea lor este un dans al contrastelor: cruzime și diplomație, rezistență și compromis, două săbii care au tăiat istoria în feluri opuse, dar complementare.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Schema de evaziune fiscală de 67 milioane de lei din transportul alternativ din România, demascată de DNA
Ulmer Nests: Capsule solare care salvează vieți în iernile geroase din Germania
Frați în umbra sultanului: Vlad Țepeș și Radu cel Frumos
O fetiță de 4 ani, acroșată de o mașină a Poliției Locale pe o stradă din cartierul Fantoma
VIDEO. Copiii se joacă lângă șine. Parcul Constructorilor, vandalizat și nesigur
