Sudul Italiei trăiește zile de coșmar după trecerea unui ciclon extrem de puternic, care a lovit cu o violență rar întâlnită regiunile de coastă. Sicilia, Calabria și zone întinse din Sardinia au fost transformate în câmpuri de ruină, cu localități inundate, drumuri rupte și mii de oameni forțați să-și părăsească locuințele.

Furtuna a izbucnit brusc, alimentată de mase de aer cald și umed care au amplificat intensitatea fenomenului. Rafalele de vânt au depășit viteze greu de imaginat, smulgând acoperișuri, doborând copaci seculari și aruncând mașini în albiile râurilor umflate. În mai multe zone, nivelul apei a crescut într-o singură oră cât într-o lună întreagă de ploi obișnuite, provocând inundații fulger care au surprins comunitățile nepregătite.

În Sicilia, autoritățile au descris situația drept „un tablou de război”. Străzi întregi au fost înghițite de torenți, iar alunecările de teren au izolat sate întregi. Echipele de intervenție au lucrat neîntrerupt pentru a salva oameni blocați în case, în mașini sau pe acoperișuri, în timp ce nivelul apelor continua să crească. Porturile au fost închise, transportul feroviar a fost suspendat, iar rețelele de electricitate au cedat în numeroase localități.

Calabria a fost lovită la fel de dur. Râurile au ieșit din matcă, iar podurile au cedat sub presiunea apelor. În unele zone, drumurile au fost complet măturate, lăsând în urmă doar cratere și bucăți de asfalt sfâșiate. Mii de familii au rămas fără acces la apă potabilă și electricitate, iar autoritățile au instalat centre temporare pentru cei evacuați.

Guvernul italian a declarat stare de urgență, mobilizând resurse suplimentare pentru intervenții rapide și pentru sprijinirea comunităților afectate. Specialiștii avertizează că reconstrucția va dura luni întregi, poate chiar ani, având în vedere amploarea pagubelor și instabilitatea solului în zonele montane.

Peisajul lăsat în urmă de ciclon este unul dramatic: câmpuri acoperite de mâl, porturi devastate, cartiere întregi transformate în lagune și oameni care privesc neputincioși spre ceea ce a mai rămas din casele lor. Italia se confruntă din nou cu fragilitatea sa în fața fenomenelor meteorologice extreme, tot mai frecvente și mai violente.

Premierul Ilie Bolojan a declarat clar, în conferința comună de presă de la Berlin cu cancelarul german Friedrich Merz (ianuarie 2026): „România a avut în acești ani deficite foarte mari și până nu atingem o cotă de deficit care să se situeze sub 3%, aderarea la zona euro nu este pe agendă.”

El a explicat că Bulgaria a reușit adoptarea euro de la 1 ianuarie 2026 tocmai pentru că îndeplinește criteriul deficitului sub 3% din PIB, în timp ce România este departe de această țintă. Deficitul actual este estimat la 6,2–6,3% în 2026, iar angajamentul ferm al guvernului este reducerea treptată până la 3% în jurul anului 2030.

Bolojan a subliniat că tema adoptării euro ar putea deveni prioritate majoră abia la alegerile parlamentare din 2028, când partidele să poată semna un acord național similar celui pentru aderarea la UE sau NATO. Până atunci, corecția fiscală rămâne esențială: menținerea deficitului în scădere, reforme în administrație, reducerea cheltuielilor inutile și lichidarea companiilor de stat cu pierderi mari.

În condițiile actuale, intrarea în mecanismul ERM II (pas obligatoriu înainte de euro) devine imposibilă fără deficit stabil sub 3% timp de mai mulți ani. Prin urmare, scenariile realiste pentru adoptarea euro rămân 2031–2032 sau chiar mai târziu, dacă ritmul reducerii deficitului nu accelerează.

Pe scurt:

• Deficit sub 3% – condiție obligatorie, altfel euro nu se discută
• Țintă 2030 – angajament oficial pentru 3%
• 2031+ – dată probabilă pentru trecerea la euro

Un deputat AUR din județul Călărași lansează un avertisment dur cu privire la un proiect de lege aflat în dezbatere publică la Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, care vizează creșterea capacității financiare a unităților administrativ-teritoriale. Potrivit parlamentarului, dincolo de formularea tehnică, proiectul ascunde un mecanism cu impact major asupra populației vulnerabile.

În centrul criticilor se află articolul XVII al proiectului, care ar permite primăriilor să cesioneze sumele restante din impozite, taxe și amenzi către executori judecătorești sau firme private de recuperare, inclusiv din afara țării. În acest scenariu, datoriile către stat ar putea fi transformate în creanțe comerciale, administrate de entități private, cu posibilitatea aplicării de comisioane și costuri suplimentare.

Deputatul atrage atenția că legea nu face distincție între persoanele care refuză plata și cele care, din motive obiective, nu pot achita dările restante. Pensionari cu venituri reduse, familii afectate de șomaj sau persoane cu probleme medicale ar putea ajunge, susține acesta, direct sub presiunea firmelor de recuperare, cu riscul popririlor pe salarii, pensii sau conturi.

„O datorie mică se poate transforma rapid într-un coșmar”, avertizează parlamentarul, care acuză statul că își transferă responsabilitatea către mediul privat, lăsând presiunea și consecințele în seama recuperatorilor. În lipsa unor măsuri de protecție socială sau a unor soluții diferențiate, proiectul este descris drept o formă de sancționare a sărăciei.

În mesajul public, deputatul AUR merge mai departe și susține că adoptarea legii ar putea deschide calea executărilor silite asupra bunurilor, inclusiv a locuințelor, în cazul în care datoriile cresc din cauza penalităților și comisioanelor. În acest context, există riscul ca proprietari români să își piardă casele în favoarea unor entități care au cumpărat creanțele.

Parlamentarul califică proiectul nu ca pe o reformă fiscală, ci ca pe „un atac direct asupra celor mai vulnerabili”, acuzând statul că își „vinde cetățenii” și că renunță la rolul de protecție socială. Dezbaterea publică asupra actului normativ este în desfășurare, iar poziția exprimată readuce în prim-plan temerile legate de impactul social al politicilor fiscale și administrative.